– Și chiar crezi că acolo vei găsi leacul? – Dacă nici în Paradis nu se află, atunci unde? Vorbele bătrânului se stinseră într-o tuse înecăcioasă. De câteva ori, stewardul se temu că avea să-l piardă, rămas fără suflare din… Continue Reading
Ce lucru minunat e viaţa, se gândi bărbatul, în timp ce privea bebeluşul. Frumos şi în acelaşi timp atât de straniu, de inexplicabil, îşi spuse, urmărind fascinat copilul care îşi mişca încet membrele în interiorul clopotului de sticlă, ca şi… Continue Reading
Un jurnal cu coperte din piele neagră, buretate și cusute pe margini. Găsit din întâmplare, răsfoit în grabă, lăsat câteva săptămâni să se prăfuiască pe biroul redacției. Procesul de mutare a ziarului Zori din vechiul sediu de pe Calea Plevnei,… Continue Reading
Lumea se împotmolise într-o toamnă fără sfârșit. Oamenii dormeau din ce în ce mai mult, de parcă un somn de moarte cuprinsese întreg Pământul, iar soarele se mijea mic pe cer, dincolo de nori funerari care nu plecau cât era… Continue Reading
În fiecare dimineață, mergeam spre birou pe partea umbrită de tei a străzii Dofí, urcând spre Finestres. La paisprezece minute după ora opt, la jumătatea străzii, inevitabil, cu o precizie de corp astral urmându-și traiectoria, ea trecea pe lângă mine… Continue Reading
Când i-am spus lui Aron într-o vară că aveam nevoie de o evadare, de un refugiu unde să stau singur câteva săptămâni, fără acces la tehnologie, să-mi pun în ordine gândurile și hârțoagele, mi-a oferit atât de repede o soluție… Continue Reading
Stăteam pe scaun și-l aveam în față pe inspectorul Charly Vival. Ne despărțea o masă din plastilemn, care avea colțurile puțin cam roase. Era așezat, la rândul lui. — Îmi pare rău că sunt nevoit să te invit aici, dar… Continue Reading
Noi, darfii, trăiam fericiţi şi liberi sub cerul albastru al pustiei, crezându-ne – în deşarta noastră semeţie – urmaşii poporului ales. Iubitori de orizonturi largi, dispreţuiam umbra înşelătoare a zidurilor menite năruirii, urmând – împreună cu întregul nostru avut –… Continue Reading
Bătea un vânt rece şi puţinii trecători mergeau grăbiţi, fără să ia seama la nimic împrejur. O maşină a trecut în goană, împroşcându-mă cu noroi; l-am zărit pe omul ascuns în carapacea de metal şi sticlă hohotind, ca după o… Continue Reading
– Căpitanul, toţi ofiţerii sunt morţi… Din echipaj… nu ştiu câţi au rămas în viaţă. Ciudatul mesaj era lansat de o navă aflată în apele Indoneziei, la 8 februarie 1948, într-o dimineaţă cu cer senin şi ape liniştite. Cinci minute… Continue Reading