Mă recunosc înfrânt. În lupta cu timpul, eu pierd lună de lună. Citesc în medie câte o carte pe săptămână, majoritatea cărți bune, despre care ar merita să scriu, și totuși teancul de pe masă crește întruna, numerele din revistă… Continue Reading
În ultimii ani, Halloween a devenit parte integrantă din cultura societăţii româneşti. A fost adoptată repede ca sărbătoare importantă, dând în acelaşi timp deoparte o altă sărbătoare cu tradiţie la noi: Noaptea Sfântului Andrei, pe care românii o sărbătoresc între… Continue Reading
Fred Vargas, Dans les bois éternels, J’ai lu, Paris, 2009 Fred Vargas, Un lieu incertain, J’ai lu, Paris, 2010 Fred Vargas, L’Armée furieuse, J’ai lu, Paris, 2013 Fred Vargas e pentru mine cea mai importantă scriitoare de suspans din… Continue Reading
Am pus cana pe masă şi-am strâns pumnii; abia mă aşezasem pe scaun şi deja începeam să mă enervez. Cafeaua nu mai avea nici un gust. Mişcările soţiei mele deveneau tot mai repezi şi haotice deasupra aragazului; mâinile manevrau coada… Continue Reading
Urma să-i iau interviu celebrului şi obscurului Domn Roşu. Circulau multe poveşti, aproape legende, în legătură cu persoana sa. Unii spuneau că e un bătrân excentric şi sadic, cu un gust neobişnuit de pronunţat pentru vin. Că pereţii casei sale… Continue Reading
In the past few years Halloween became quite an important part of the modern Romanian society. An imported holiday, it was adopted quickly, but somehow pushed a local tradition away from the central spotlight. In Romania, a tradition and celebration… Continue Reading
Continuare din numărul trecut C a p i t o l u l I I Într-o dimineaţă, când cartierul clocotea de obişnuita-i forfotă diurnă, Bazavriuk privea cu ciudă o factură, încercând pentru a nu ştiu câta oară să o descifreze,… Continue Reading
Peste serialul Castle am dat fix la un moment de răscruce din viaţa mea, când trăiam nişte evenimente deloc plăcute şi medicul mi-a recomandat, printre altele, să am grijă de sufletul meu – să mă plimb, să citesc cărţi frumoase,… Continue Reading
15. Mark era fratele soţului meu. Trebuia să-l elimin. Trebuia să-l ucid. Doar el se făcea vinovat de moartea Elzei. Mark era soţul ei, un ipocrit ce emana un aer fals, de ins sodomizat, de fiecare dată când nu-i conveneau… Continue Reading
Aceste rânduri nu sunt un comunicat, ci o confesiune. Patetică, aşa cum ar zice un sefesist care, la întâlnirea din podul frumos amenajat al unui centru cultural, m-a apostrofat că e sătul de discursuri lacrimogene… Sinceră, aşa cum cred eu… Continue Reading