Peste serialul Castle am dat fix la un moment de răscruce din viaţa mea, când trăiam nişte evenimente deloc plăcute şi medicul mi-a recomandat, printre altele, să am grijă de sufletul meu – să mă plimb, să citesc cărţi frumoase, să urmăresc filme care să mă distreze, inspire, înalţe, în fine, să fac doar ce-mi place. Întâmplător am dat peste acest serial care reuneşte mai multe din chestiunile menite să bine-dispună de pe lista mea de „reparaţii”: are intrigă poliţistă, câte un mister detectivistic de dezlegat în fiecare episod, abundă în umor curat, de calitate, aduce oleacă de romantism (din acela de modă veche), iar pe alocuri are nişte replici teribil de profunde. Ah, şi binele învinge în fiecare episod.
Forţa motrice a întregii poveşti este nimeni altul decât Rick Castle, de unde şi titlul serialului. Interpretat de Nathan Fillion (încă un actor canadian care-mi cade cu tronc, un nume adesea asociat cu Joss Whedon şi cel mai adesea amintit din pricina unui alt serial, Firefly), Castle este scriitor de romane poliţiste – probabil genul meu literar preferat. Celebru, bogat, fermecător în felul său şi deci râvnit de doamne şi domnişoare, un tip care cu toate că a mai fost căsătorit şi aparent cam are reputaţie de playboy, se înverşunează să rămână deschis spre descoperirea sufletului pereche.
Pe care este limpede de la bun început că îl găseşte sub întruchiparea lui Kate Beckett (Stana Katic), detectiv la divizia de Omucideri din cadrul departamentului de poliţie din New York cu care ajunge să facă echipă la un caz preluat parcă din paginile romanelor scrise chiar de el. Beckett e o tipă înaltă, zveltă, frumoasă, cum altfel, delicată în ciuda meseriei pe care o practică, acel clişeu clasic al femeii frumoase, deştepte, capabile, cea care le are pe toate, iar în plus mai face şi o treabă de bărbat (ba chiar mai bine). Şi fan secret al scrierilor lui Castle. Scenariştii marşează mult pe antagonismul dintre cei doi, pe modelul comediilor romantice americane vechi; inclusiv pe palierul financiar, căci Beckett trăieşte totuşi în lumea reală, cu un salariu de bugetar, face ore suplimentare din plin, dar mai ales din pasiune, iar Castle, oricum am da-o, este un bogătaş – şi-aici este o chichiţă, căci omul şi-a făcut averea prin muncă şi talent, nu a moştenit-o. Relaţiei love-hate, „de-a şoarecele şi pisica”, dintre Castle şi Beckett se juxtapun mai multe relaţii armonioase, fiecare specială în modul ei: legătura extrem de frumoasă, idealizată aş zice, dintre Castle şi fiica sa adolescentă (Molly Quinn), apropierea de excentrica Martha Rodgers (Susan Sullivan), mama boemă – de unde se explică multe despre Castle. Ca să parafrazez un alt scriitor, mama l-a făcut un bărbat într-atât de bun. La circa de poliţie, prietenia la cataramă dintre ofiţerii Ryan (Seamus Dever) şi Esposito (Jon Huertas) – bromance e termenul consacrat; respectul şi loialitatea de care aceştia dau dovadă faţă de Beckett, superioara lor în grad şi, deci, şefa.
Personajele pornesc iniţial unidimensionale pentru ca pe parcurs să prindă formă, oricare dintre ei are ceva care să te atragă: de la sclipirea neînfrântă a Marthei până la dedicaţia domestică a lui Ryan sau de ce nu, a lui Castle, ca tată. Fără a deveni ridicolă, cum se mai întâmplă prin astfel de producţii unde, în timp, cei din umbră nu mai ştiu pe cine cu cine să mai combine ca să menţină interesul publicului, intersectarea relaţiilor dintre personaje ţi le dezvăluie şi ţi le apropie pe nesimţite.
Dacă tema serialului este oarecum macabră, deoarece oamenii aceştia anchetează totuşi crime, replicile hazlii îndulcesc dialogul şi creează o dinamică aparte a acţiunii care iarăşi contribuie la nuanţa puţin retro.
Scenariştii aruncă din când în când mici diamante, ca să nu le zic perle. Vă dau un exemplu edificator, un citat din Castle însuşi: Money doesn’t change who you are, it just magnifies your personality. – Banii nu te schimbă, ci doar îţi amplifică personalitatea. La fel cum atacă subtil anumite racile ale societăţii americane, în particular, însă perfect valabile şi pentru noi ceilalţi.
Dacă ar fi totuşi să găsesc un cusur acestui serial, singurul lui punct slab, ca la toate producţiile de gen, îl reprezintă faptul că episodic apar actori de televiziune şi film mai cunoscuţi publicului, şi asta pentru că de foarte multe ori ei joacă rolul – ia să vedem dacă ghiciţi?! – ei bine, rolul criminalului, deconspirând astfel de la bun început deznodământul. Însă cum vă spuneam mai devreme, deliciul îl fac personajele şi schimburile lor de replici din care uşor-uşor se construieşte un întreg univers şi o întreagă poveste.
Aşadar, din când în când mai închideţi telefonul preţ de trei sferturi de ceas, mai permiteţi-vă o pauză de cotidian, mai răsfăţaţi-vă. Unul din serialele pe care le-aş urmări în direct sau în reluare, oricând; din 2009 până acum, cred că am văzut primele sezoane de cel puţin trei ori.
Castle, Sezonul 3, de luni până vineri la orele 18:00 pe Universal Channel.
Castle (serial SUA, 2009); Realizator: AndrewW. Marlowe; Cu: NathanFillion, StanaKatic, SusanSullivan, MollyQuinn, JonHuertas, SeamusDever, TamalaJones
