Din prima duminică în care l-am văzut, mi s-a părut că seamănă cu o cîrtiţă pe două picioare. Nu avea ţepi, nici privirea melancolică a ucigaşilor resemnaţi, însă mirosul trupului său era cel al unuia care a petrecut mult timp… Continue Reading
„Şi să pot să fiu din toate fără ca să fiu nimic…” Val repeta versurile astea în fiecare noapte, imediat cum se dădea stingerea. În timp ce alții vorbeau de femei, de părinți, copii sau de prieteni pierduți, Val repeta… Continue Reading
Doctorul Albert rămase singur în laborator până seara târziu. Luminile bâzâiau surd deasupra capului său chel. Luă absent o nouă lamelă şi o aşeză sub microscop. Petele de pe ochi, ca nişte mici explozii solare, îi jucau feste. Îşi pierdu… Continue Reading
În drum spre fereastră reuşi să deschidă casetofonul, să-şi ia pixul şi caietul de pe masă. Se aruncă pe canapeaua mică pe care o pusese în faţa ferestrei şi se apucă să scrie . Afară, soarele ardea cu putere. Puţinii… Continue Reading
DEBUT Întuneric, linişte. Mă întreb cum am ajuns aici. Niciun zgomot nu străpunge noaptea. Bătăile inimii sunt din ce în ce mai accelerate. Unde sunt? Şi, mai bine zis: Cine mai e cu mine? Încerc să mă orientez cu ajutorul… Continue Reading
Prinde fructul, îl priveşte, îl depărtează, îl apropie, apoi îl aşează la loc. Se depărtează puţin, apoi se-ntoarce şi ia fructul în mână. Îl priveşte o clipă, apoi, aşa, ca din întâmplare întreabă: ― Da’ mai mari n-aveţi? ― Da’… Continue Reading
S-a trezit plimbându-se singur şi aiurea prin Grădina Zoologică. Era duminică şi era plictisit de viaţa sa. Împlinise de ceva timp treizeci şi cinci de ani. Totul i se părea de acum încolo definitoriu şi definitiv. Singurătatea îi era fidelă.… Continue Reading
Am ales să cad o vreme cu spatele, ca să apăr hârtia de vânt, să nu-mi fie smulsă din mâini. Încă ţin foaia cu instrucţiuni, unde se spune despre avion, se schiţează întreaga situaţie. Apar atâtea detalii acolo, însă hârtia… Continue Reading
Cântecul răsuna trist în sala goală, aceeaşi sală pe care altădată o umpleau aplauzele. Melodia nu se schimbase, mâna cu degete lungi zbura la fel de calm pe deasupra claviaturii pianului. Totuşi, Leonora ştia că lucrurile nu mai erau la… Continue Reading
Costel îşi dorise toată viaţa lui să vadă lumea sau, măcar, Parisul. Până să-şi vadă visul cu ochii, îşi găsise colţul lui de linişte şi fericire. Era mulţumit. Îi mai trebuia o soaţă şi avea tot ce-şi putea dori. C-aşa… Continue Reading