Chester fusese odată un cățel bun. Bravo, cățel! Bravo, Chester! Așa zicea haita. Erau bucuroși. Apoi primea biscuiți – stătea așezat, se răsucea în cerc, știa să dea ambele labe, și pentru că le avea mari putea s-o facă grațios.… Continue Reading
Semnele din piaţă dezvăluie că isteria provocată de cărţile lui Ion Biceanu va continua şi anul ăsta. Editurile se laudă cu tiraje de zeci de mii de copii, epuizate în doar câteva zile. Deoarece scriitorul s-a prăpădit fără urmaşi, sărac… Continue Reading
― Urâtă treabă! ― Hai mă, parcă n-ai mai văz’t aşa ceva pân-acu’… ― Frate, dacă-ţi zic… Uite şi tu cum arată! ― Bă, eşti nebun?! Da’ de ăia din cetate de azi dimineață ce mai zici? ― Nasol şi-acolo…… Continue Reading
În noaptea aceea, Ellis visă pădurea. Pășea în beznă printre conifere și tufărișuri, simțindu-le subtil prezența. Picioarele sale știau bine locul, căci se mișca repede, ignorând zgomotele naturii sălbatice: caprimulgul, scatiii, becaținele. Urmărea ceva – sau pe cineva – și… Continue Reading
Simt cum degetele îmi ating ușor obrazul încercând parcă să-ncropească un gest de tandrețe. N-am primit niciodată din partea ei așa ceva, cu atât mai puțin mă așteptam la el acum. Îmi oprisem respirația, mi-e frică să o ating, totuși,… Continue Reading
Dealul, ca o cușmă împletită din tendoane de uriaș, murmura, prin fiorul șoptit al vântului, proteste către cel care îl năpăstuise cu povara copacilor scorburoși, tot mai gârboviți, odată cu scurgerea timpului, către propria-i humă. O râgâială apocaliptică risipi meditațiile… Continue Reading
― Vreau să văd cadavrul, spuse Fanshawe. Îl ardeau ochii, iar când clipea își simțea orbitele pline de nisip, ca și cum praful ăla infernal, care umpluse până în străfunduri capătul ăsta de pământ aflat la dracu-n praznic, ar fi… Continue Reading
„[…] şi că înainte nu te puteam auzi, aşa cum nu te poate auzi nimeni altcineva nici în ceasul acesta, în care stăm de vorbă…” Chiar şi acum îmi vine greu să cred toate câte mi s-au întâmplat în aşa… Continue Reading
Noroc că am urechile în bună stare şi am auzit din timp apropierea convoiului. M-am ghemuit un pic, mi-am încordat picioarele şi am sărit de pe loc, până pe craca cea mai de jos a copacului din apropierea mea. Tocmai… Continue Reading
Pe un scaun rotativ, în spatele unui birou din pal laminat, psihologul, un tip şters şi aparent lipsit de carismă, o priveşte pe Olga fără să spună nimic. Pe un scaun fix de partea cealaltă a biroului, cu mâinile aşezate… Continue Reading