Patru siluete întunecate se căţărau pe faţada de vest a turnului Academiei. În lumina lunii, arătau ca nişte gândaci negri care mergeau încet, în şir indian, în căutarea unei surse de hrană. Ajunşi în dreptul unei ferestre, cel aflat în… Continue Reading
expeditor: Helena Kiloa <helena.kiloa@hennifon.com> destinatar: Antonia Antis <antonia.antis@bona-pisici.com> data: 18 ianuarie 2013, 05.12 A.M subiect: Urgent!!!! Bonă pentru Kathy! Dragă Antonia, Îmi pare rău că-ţi scriu pe nepusă masă, însă mă aflu într-o situaţie delicată, din care numai tu… Continue Reading
În România asta postcomunistă nu poţi face mare lucru dacă nu ai calităţile absolut necesare la care societatea te obligă să faci apel în fiecare zi: tupeul, incompetenţa, răutatea, duplicitatea şi, în special, obedienţa faţă de şef, indiferent ce decizii… Continue Reading
Simţea că se sufocă. Din când în când privea degetele butucănoase ale omului de lângă el cu un oarecare dezgust. Le vedea îmbibate de sos şi ulei, la o masă îmbelşugată. Asta în timp ce el se frământa mai mult… Continue Reading
„Miezul nopţii, ora la care închipuirea trece dincolo de graniţele raţiunii şi presimţirile rele iau locul realităţii de neclintit.” ―Thomas Hardy I ― Şi-mi spui şi mie ce naiba căutăm în pădure, în miez de noapte?! se enervă Deniss, privind… Continue Reading
„Nu vedeţi că înnebunim fără El?” (pasaj din biletul de adio al unui sinucigaş) Farurile maşinii luminară pentru o fracţiune de secundă ochelarii bătrânului care şedea sleit de putere pe scaunul de pe terasa motelului. Reclama, care anunţa ironic… Continue Reading
„Nu avem un beţiv notoriu în oraş, facem toţi cu rândul.” ―Stephen King Fiecare casă veche are trecutul ei misterios, chiriaşii ei misterioşi şi tragediile proprii. În orice imobil vechi a murit cineva şi, probabil, orice locuinţă ce a dăinuit… Continue Reading
„Gând întors, copil pribeag al minţii, n-ai cum să-l cerţi şi de ce să-l chinui ţinându-l închis în cutia-ţi minunată ce-şi spune craniană. M-ai înţeles? Lasă-l să umble, trimite-l şi-ntoarce-l, strigă-l şi şopteşte-i doar ultima silabă. Ea să fie şi… Continue Reading
Captivi. Aşa ne simţeam. Cu toţii. Închişi în cutiile noastre de tablă peste care cădea ploaia. Imobili şi stingheri. Ne uitam unul la altul cu priviri fără expresie. Aşteptam să se termine odată. Să se sfârşească. Să nu mai fim… Continue Reading
De când păşise în clădirea halelor de artă, în afară de suprafeţele lucioase Contele nu văzuse nimic. Era ca şi cum nu ar fi avut la ce să se uite în afară de… Da, ce apariţie! Ce personaj inedit! Părea… Continue Reading