Specialiştii în domeniu spun că valoarea vechiului manuscris adăpostit de Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia – cunoscut sub numele de Codex Aureus – este inestimabilă şi nu există nici un motiv să nu fie crezuţi. Interesant însă pentru omul de… Continue Reading
Pax et Lux e locul meu preferat din oraş. Dacă nu e aşa, nu îmi pot explica de ce vin aici aproape zilnic. Nu mă încântă în mod deosebit, nu pot spune că îmi plac oamenii care îl frecventează, nu… Continue Reading
Caravana de camioane cu panouri albe, aflată în mers, ieşi de pe drumul asfaltat 53 şi intră pe un drum de ţară abandonat. În pământul uscat, anii săpaseră făgaşe trainice năpădite de ierburi şi buruieni înalte. La mersul prin făgaşe,… Continue Reading
Ne pare rău, dar autorul a decis retragerea acestei proze în vederea dezvoltării ei într-o narațiune mai amplă. Ne cerem scuze cititorilor. Redacția Revista de suspans
Soarele coborâse mult spre asfinţit. Iată, îşi zise subcomisarul Trandafir consultându-şi ceasul de la mână. Au trecut deja două ore de când m-am postat cu undiţa pe malul gârlei şi suprafaţa verzuie a bălţii se încăpăţânează să rămână nemişcată. Ancuţa… Continue Reading
Noapte călduţă de început de septembrie. Şesul de După deal era împânzit de cai. În fiecare seară animalele erau scoase la păscut, în ceată, pentru ca a doua zi să fie bune de plug la întorsul miriştii. Despre colectivizare doar… Continue Reading
Când m-a sunat Matte, mi-am dat seama că e prima oară când primeam o veste de la el după douăzeci şi doi de ani. E o senzaţie ciudată, să ridici receptorul şi să-ţi dai seama că la capătul celălalt se… Continue Reading
Astă noapte fu ger de crăpau pietrele. Apa din tuciul câinelui îngheţase bocnă. Gardul din curte nici nu se mai vedea, bunicul aruncase toată zăpada peste el. Pe la colţurile casei, gheţuşurile sticleau în soarele dimineţii. Aveam treabă la magazia… Continue Reading
În vara în care am împlinit nouă ani, tata a venit acasă cu o cutie de carton pe platforma camionului. O cutie de carton mare. Cea mai mare pe care am văzut-o vreodată. Doi pe doi. Tata a spus că… Continue Reading
Începutul a avut loc marţi după-masă. Mai exact, spre seară, când lumina zilei se diluase, devenind de-o culoare cenuşie, aproape murdară, care-mi invada camera căptuşită cu cărţi. Am amânat să aprind lampa, angajându-mă într-unul dintre jocurile mele preferate; caraghios şi… Continue Reading