Capitolul IX Alina nu-mi mai vorbeşte. De fiecare dată când încep o conversaţie de orice fel cu Radu, ajunge să urle la mine să-mi revin odată. Surprinzător, Adi e singurul care, deşi oarecum reticent, continuă să mă susţină.… Continue Reading
Stăteam pe scaun și-l aveam în față pe inspectorul Charly Vival. Ne despărțea o masă din plastilemn, care avea colțurile puțin cam roase. Era așezat, la rândul lui. — Îmi pare rău că sunt nevoit să te invit aici, dar… Continue Reading
cazul fostului scriitor Radu Lenea, pe care îl găsim la una dintre mesele scufundate-n umbre și fum dintr-un colț (oarecare) al cafenelei Insomnia, aflată la ultimul etaj al hotelului A nus Dei, sorbind whisky dintr-un pahar și sugând dintr-un rest… Continue Reading
Noi, darfii, trăiam fericiţi şi liberi sub cerul albastru al pustiei, crezându-ne – în deşarta noastră semeţie – urmaşii poporului ales. Iubitori de orizonturi largi, dispreţuiam umbra înşelătoare a zidurilor menite năruirii, urmând – împreună cu întregul nostru avut –… Continue Reading
V La ora opt seara a acelei zile despre care vorbeam mai devreme, ziua întâlnirii cu notarul, mă aflam la cârciuma lui Serge, era belgian, toată lumea știa, dar el se străduia să ascundă asta. Localul era frumos aș zice,… Continue Reading
Bătea un vânt rece şi puţinii trecători mergeau grăbiţi, fără să ia seama la nimic împrejur. O maşină a trecut în goană, împroşcându-mă cu noroi; l-am zărit pe omul ascuns în carapacea de metal şi sticlă hohotind, ca după o… Continue Reading
Capitolul VII Sunt la Muzeul de Artă, într-una din sălile de la etaj care arată mai degrabă a depozit decât a sală de expoziţie. Pachete mari, dreptunghiulare, groase de câteva degete, împachetate în hârtie albă, murdară şi pe… Continue Reading
– Căpitanul, toţi ofiţerii sunt morţi… Din echipaj… nu ştiu câţi au rămas în viaţă. Ciudatul mesaj era lansat de o navă aflată în apele Indoneziei, la 8 februarie 1948, într-o dimineaţă cu cer senin şi ape liniştite. Cinci minute… Continue Reading
– Spune-mi Robert. Pentru puţinul timp care ne-a fost dat să-l petrecem împreună, e suficient atât. Astronautul se târî spre marginea adăpostului improvizat în peşteră. Piciorul zdrobit nu-i permisese să asambleze corect cortul de salvare. Izolaţia termică era deficitară, iar… Continue Reading
I Nora a plecat nu noaptea, pe furtună, sub crengi care trosneau a despărțire, ci în miezul zilei și al soarelui. A plecat nu cu șerpi sau cu pești morți în păr, ci cu raze și cu flori împletite… Continue Reading