Continuare din numărul 12 3 Îşi amintea cu precizie viscozitatea, gustul fad, oribil, de lichid stricat şi interzis, acel fluid care curgea în mod ruşinos dintre picioarele femeilor o dată pe lună. Maria se sprijini de perete, încercând să-şi regleze… Continue Reading
Prinde fructul, îl priveşte, îl depărtează, îl apropie, apoi îl aşează la loc. Se depărtează puţin, apoi se-ntoarce şi ia fructul în mână. Îl priveşte o clipă, apoi, aşa, ca din întâmplare întreabă: ― Da’ mai mari n-aveţi? ― Da’… Continue Reading
S-a trezit plimbându-se singur şi aiurea prin Grădina Zoologică. Era duminică şi era plictisit de viaţa sa. Împlinise de ceva timp treizeci şi cinci de ani. Totul i se părea de acum încolo definitoriu şi definitiv. Singurătatea îi era fidelă.… Continue Reading
Am ales să cad o vreme cu spatele, ca să apăr hârtia de vânt, să nu-mi fie smulsă din mâini. Încă ţin foaia cu instrucţiuni, unde se spune despre avion, se schiţează întreaga situaţie. Apar atâtea detalii acolo, însă hârtia… Continue Reading
Cântecul răsuna trist în sala goală, aceeaşi sală pe care altădată o umpleau aplauzele. Melodia nu se schimbase, mâna cu degete lungi zbura la fel de calm pe deasupra claviaturii pianului. Totuşi, Leonora ştia că lucrurile nu mai erau la… Continue Reading
Costel îşi dorise toată viaţa lui să vadă lumea sau, măcar, Parisul. Până să-şi vadă visul cu ochii, îşi găsise colţul lui de linişte şi fericire. Era mulţumit. Îi mai trebuia o soaţă şi avea tot ce-şi putea dori. C-aşa… Continue Reading
― Ce naiba cauţi aici? Vocea lui Gabriel sună ca un ecou, lovind cu sălbăticie pereţii clădirilor joase ce mărgineau strada îngustă pavată doar pe alocuri. Paşii celor doi bărbaţi răsunau gol în tăcerea care îi înconjura. Lumea părea să… Continue Reading
Continuare din numărul trecut 2 Unii îl considerau un mare înţelept, căci un om care trăieşte într-o casă plină cu cărţi nu poate fi altfel decât înţelept. Alţii îl credeau aproape sfânt, un om al bisericii, un om al lui… Continue Reading
Împingi capacul de fontă al canalizării şi, opintindu-te în braţe descărnate, ieşi la suprafaţă. O lumină sălbatică, necunoscută, te plesneşte peste ochi în timp ce claxoanele ţi se înfig ca nişte cioburi în urechi. Nu te fereşti din calea lor… Continue Reading
Domnul Popescu îşi privi cu atenţie mâna. I se păru că vede ceva, ceva care-l făcu pe loc să tremure. Probabil avea leziuni pe creier, probabil era în comă şi tot ce i se întâmpla era un vis, fir-ar al… Continue Reading