Sentinţa Douăzeci de ani… Da, douăzeci de ani. O încasase zdravăn de data asta. Douăzeci de ani. Şi nu avea nimic de-a face cu cărţulia aia a lui Dumas. Vocea dură, lipsită de inflexiuni a judecătorului îi răsuna încă în… Continue Reading
„Fetele m-au învăluit cu braţele lor şi m-au condus către patul cu baldachin. Aimee m-a împins pe pat şi, sprijinindu-se în cotul stâng, s-a ridicat deasupra mea. Mâna dreaptă îmi desfăcea deja nasturii cămăşii. Am privit-o speriat şi am vrut… Continue Reading
Capitolul 5 Deja mă săturasem să ajung mereu în ipostaza asta. Iar învins, iar chinuit de dureri groaznice, el privindu-mă, în felul ăla al lui, străpungându-mă şi analizându-mă ca pe un tablou dintr-o galerie. Nu voiam să ştiu care era… Continue Reading
Jurnalul lui Mariusz Desalonta 13 noiembrie 1833 „Pe vremea aceea, exista pe Champs Elysees un mic teatru, ai cărui artişti nu căutau gloria, ci doar fericirea clipei. Spun asta pentru că munca lor era răsplătită mai mult prin aplauze decât… Continue Reading
Am fost introdus în „artele întunericului”, cum erau considerate de mulţi în acel orăşel. La şaptesprezece ani ştiam deja o mulţime de lucruri despre comunicarea cu lumea de dincolo, telekinezie, ritualuri magice şi fenomene paranormale. Fiind ateu, toate aceste învăţăminte… Continue Reading
Capitolul 3 „Angelus meu, Captive mea.” ― Mă ofer în schimbul vieţii lui. Poţi să mă omori, viaţa mea este a ta. ― Eşti sigur? a şoptit, privindu-mă fascinat. Nu i-am răspuns imediat, distras de degetul său fin care îmi… Continue Reading
― Îmi ceri să-ţi vorbesc despre copilăria mea, doctore? întrebă Doryan, gustând din ceaşca de cacao fierbinte. Te-aş felicita pentru curaj, dacă n-ar părea o ironie, spuse cu un zâmbet uşor. ― Ştiu că n-ai avut o copilărie fericită, rosti… Continue Reading
„I-am smuls călăului masca. Faţa lui era plină de lacrimi.” Capitolul 1 ― Grăbeşte-te, Frate! Porţile încep să se deschidă, limitele impuse cedează. Trebuie să opreşti asta, altfel… ― Altfel o să sfârşim în mâinile celui Întunecat, ştiu. Iadul va… Continue Reading
― Ai bănuit că o să te aduc aici? ― Nu. E atât de frumos… Siluetele pescarilor se amestecau cu marea, care-i înghiţea preţ de câteva minute, apoi îi reda ţărmului, plictisită. Fata avea ochii umezi, iar eşarfa vişinie i… Continue Reading
Trecuse suficient timp de la întâmplarea care le unise sufletele încât Doryan, privindu-se în oglindă, să poată distinge cu greutate trăsăturile înfăţişării lui reale. Căci, în urma fuziunii misterioase dintre el şi Florenţa, însuşirile lor combinate generaseră acel chip aproape… Continue Reading