E sâmbătă. Şi deja e seara târziu. E noapte. Doar câteva ore până la miezul nopţii. Nu prea am de ales…
Mircea mă presează.
A zis: Oricât de târziu, dar nu mai târziu de miezul nopţii!
Aşadar stau în faţa laptopului, cu un fişier Word deschis, cu un titlu prost şi cu un câmp mare şi luminos şi gol… Adică n-am inspiraţie.
Privesc pe geam afară, un cartier liniştit, lumini care clipesc, oameni pe terase, multă bere. E normal, e cald, o toamnă târzie, amintirile din vacanţe la o bere rece…
Titlul rubricii e generos.
Filiera.
La naiba, sunt mii de feluri de filiere. Scula aia care face filete pe bucăţi boante de ţeavă. Parcă aşa se cheamă.
Pardon, asta e pentru ingineri. Sau poate nici nu e corect, cine ştie…
A fost , un film cu Gene Hackman. 1971.
Şi a fost , un roman cu Stelian Munteanu. 2006.
(Or mai fi fost şi altele…)
S-ar zice că e un plagiat. Am folosit 50% dintr-un titlu vechi.
Bat câmpii.
Suspans.
De unde naiba atâta suspans?!
Totul e foarte simplu: În octombrie toate filierele trec pe la Frankfurt.
Şi chiar dacă în acest an nu voi fi în carne şi oase acolo (Off the record, pentru că merg la Deva la un târg de carte organizat de biblioteca judeţeană. Sic!) cu siguranţă voi fi măcar virtual, online şi sufleteşte…
Târgul de care de la Frankfurt e o legendă. Este, cum zic americanii, nu a fair, but the Fair!
Cifre: 10-14 octombrie, peste 7.000 de expozanţi din toată lumea, 3.200 de evenimente.
Invitat de onoare: Noua Zeelandă.
Suspans?
Da, la IRC. International Rights Centre. O hală uriaşă unde la sute de măsuţe cu scaune subţiri şi incomode se negociază contractele cu avansuri având 4, 5 sau 6 zerouri la coadă. Nu e pentru toată lumea. Trebuie să ai programare, trebuie să ai tichet de intrare, legitimaţie… Trebuie să fii de-al casei. Dar asta e altă poveste. Lungă. Fără sfârşit… Încă.
Octombrie este Frankfurt.
Noiembrie va fi Gaudeamus. Şi o poveste frumoasă despre ce-a fost la Frankfurt.
Cam asta e rubrica.
Nu-i aşa că nu v-am povestit nimic, dar a fost suspans din plin.
Pe surse! Pe filiere!
Pa!