Caleb Carr – The Alienist
Sphere, 2009
Romanul The Alienist a fost un adevărat festin pentru mine, deoarece plasează una dintre temele mele preferate, crimele în serie, într-una dintre epocile mele preferate, sfârşitul secolului 19. Mi-am dorit de ceva vreme să pun mâna pe cartea aceasta şi am resimţit chiar şi acea teamă de a fi dezamăgit în contextul acestor aşteptări, dar nici vorbă de aşa ceva. The Alienistmi se pare o carte perfectă pentru cei care preferă romanele întunecate, cărţile despre răul din om. Romanul este, îmi place să spun, o combinaţie între canonul Sherlock Holmes şi Tăcerea Mieilor.
În New York-ul secolului al 19-lea o serie de crime identice cutremură mahalalele care colcăie de emigranţi, mizerie şi infracţiune. Vizaţi sunt băieţi între 11 şi 14 ani din familii de emigranţi care practică prostituţia homosexuală în cluburile specializate pe acest domeniu. Aceştia sunt găsiţi dezbrăcaţi şi legaţi la mâini şi la picioare, cu mâna dreaptă retezată, cu organele genitale tăiate şi îndesate în gură, cu ochii scoşi, tăiaţi pe burtă şi pe piept şi cu fesele decupate. Theodore Roosevelt, pe atunci şeful poliţiei, apelează la doctorul Kreizler, psiholog şi expert în patologii ale minţii, să încerce să refacă profilul criminalului. În acele vremuri, oamenii care sufereau de boli mintale erau consideraţi a fi „alienaţi” şi persoanele care studiau aceşti pacienţi erau numiţi „alienişti”. Kreizler trebuie să reconstruiască profilul ucigaşului într-o epocă în care „profiling”-ul era încă în faşă şi o face folosindu-se de teoria sa, deloc la modă în acele vremuri, a determinismului psihologic – descifrând simbolistica gesturilor criminale, Kreizler reuşeşte să construiască un „om imaginar” cu trecutul şi cu motivaţiile sale, să reconstituie contextul psihologic în care a crescut şi să ajungă astfel la un tablou ipotetic al criminalului. Grea întreprindere într-o epocă în care nu există internet ori baze de date şi în care prelevarea amprentelor nu avea nicio valoare în instanţă. Kreizler îşi face o echipă de vis: doi detectivi cu expertiză în medicina legală, un jurnalist (naratorul), o poliţistă feministă şi câţiva foşti infractori, acum în slujba şi sub protecţia lui Kreizler. Reuşesc în cele din urmă să pună mâna pe criminal, dar finalul nu e întotdeauna aşa cum îţi doreşti. Dar asta vă las pe voi să descoperiţi.
Merită să ne oprim un pic asupra lui Kreizler. Aparent un tip rece şi calculat, este deosebit de afectuos cu copiii pe care îi are în grijă la clinica sa privată. Ajutoarele sale sunt şi ei foşti infractori, unii chiar criminali, pe care Kreizler i-a scăpat de scaunul electric, înţelegându-le motivaţia şi contextul în care şi-au desfăşurat crimele, reintegrându-i în societate în scopuri benefice. La baza muncii lui Kreizler stă încrederea în bunătatea omului şi în calitatea formatoare a familiei. Anturajul, contextul sunt determinante în naşterea unui monstru ca acel criminal din carte, un monstru sub masca căruia se află un pui de om căruia nu i s-a oferit iubire atunci când avea nevoie de ea – în copilărie.
Căutarea criminalului se produce pe fundalul unei mari tensiuni în rândul emigranţilor, tensiune speculată de Biserică şi de politicieni, dar şi de şefi de sindicate şi mafioţi. Poliţia este în proces de epurare după scandaluri monstruoase de corupţie şi Roosevelt pune mare preţ pe rezolvarea acestui caz şi pe liniştirea maselor de emigranţi în vedea ţelului său superior: candidatura la preşedinţie. Când se întâlnesc toate aceste planuri, fiecare cu motivaţiile şi tensiunile sale, se naşte un roman alert, senzaţionalist, în ton cu naraţiunile epocii, cu întorsături de situaţie şi cu multe, multe momente tensionate. Cartea se citeşte uşor şi este extrem de cinematografică.
Cu The Alienist avem ocazia să vedem, în plină acţiune, naşterea unei ştiinţe, profiling-ul psihologic al criminalilor, într-o perioadă caracterizată prin contradicţii la pragul dintre vechi şi nou. Dacă vreţi o carte care să vă ţină treji şi să vă facă să întârziaţi la muncă, faceţi rost de The Alienist de Caleb Carr.
