Am vrut să încep acest articol pe 30 decembrie şi n-am reuşit; eram la Berlin şi încercam să pun cap la cap ideile unui congres internaţional de crime fiction la Bucureşti şi Râşnov în 2014. Apoi, după un revelion liniştit în propria urbe, pe 1 ianuarie, plin de elan, am încercat din nou să scriu. Nu am reuşit cuprins de lene, de nostalgie, tristeţe şi, pe-alocuri, de deznădejde.
Azi e 5 ianuarie şi trebuie să scriu pentru că amicul Mircea m-a somat.
Despre ce?
Despre ce a fost în 2013 şi despre cât de bine va fi în 2014?
Şi de ce tristeţe şi deznădejde?
Pentru că 2013 a însemnat pentru mine 20 de ani de editare de carte, cu foarte multe bucurii, dar şi cu dezamăgiri şi cu nenumărate stări de neputinţă… Să nu facem confidenţe, risc să cad în ligheanul cu patetism. Şi nu e momentul. Cei 20 de ani vor fi un alt articol şi, poate cândva, un mic volum…
13-ele ăsta a însemnat volume noi de autori români (Stelian Ţurlea la Cartea Românească – Caz închis sau Lucia Verona la Tritonic, Crime la festival…), colecţii noi de crime (cea de la Adenium, de exemplu, care a debutat cu un român… debutant!), dar a însemnat şi atomizarea pieţei de romane mystery & thriller, după întreruperea apariţiilor la Crime Scene. Autorii români parcă nu au pofta de a scrie romane poliţiste… Tot nu au poftă!
(Prin unele cercuri britanice umblă vorba că următoarea lovitură în zonă va veni nu dinspre est, aşa cum speram eu, ci chiar de pe celălalt mal al Mânecii, din Franţa. Zvonul nu e chiar fantasmagoric pentru că astă-primăvară la Paris, la Salonul cărţii, aproape fiecare editor francez important avea o bogată colecţie de noir cu autori locali alături de traduceri! Vă recomand aici să vedeţi / citiţi toate nominalizările http://www.thecwa.co.uk/.)
Revin: Încercaţi să căutaţi pe net – scriitori români de romane poliţiste sau articole pe acestă temă sau recenzii ale unor volume româneşti… O să vedeţi o listă săracă şi incompletă, o să găsiţi puţine articole.. În fine, nu e o noutate că nu avem imagine. Cum putem lucra la ea?
Nu ştiu.
2013 a mai fost şi anul în care România a fost invitată de onoare la Salonul de carte de la Paris unde singurul volum românesc Noir tradus a fost Băieţi aproape buni / Des types bien… ou presque şi la Târgul de carte de la Goteborg unde nu s-a vorbit deloc despre romanele mystery & thriller româneşti. De ce? Iar nu ştiu.
În august 2013 a avut loc la Râşnov a III-a ediţie a Mystery & Thriller Festival cu sprijinul unui triumvirat: Primăria Râşnov, Asociaţia Mioritics şi Heineken România.
Nu încercați să căutați una originală, poate costa în jur de 1000 de dolari.
Nu mai am ceva notabil… sau nu-mi aduc aminte.
Aşadar, suntem în 2014. Ce ne dorim:
1. România va participa şi în acest an, în martie, la Salonul de la Paris. Poate reuşim să prezentăm mai multe volume şi convingem autorii francezi că avem potenţial…
2. Aflu pe surse că România ar putea participa la BookExpoAmerica în iunie. Ar fi o poartă spre editorii şi agenţii literari americani. Măcar se vor stabili câteva contacte.
3. În august (se duc tratative avansate) pare să se organizeze Congresul internaţional al AIEP/ICWA, adică International Crime Writers Association în România, la Bucureşti şi Râşnov, cu peste 100 de participanţi, suprapus peste a IV-a ediţie a Mystery & Thriller Festival. Anul trecut a avut loc la Oxford…
4. Septembrie este în mod tradiţional rezervat pentru Goteborg, unde avem promisiuni că vom avea o conferinţă despre Noir-ul românesc măcar cu cele câteva titluri publicate până acum în engleză şi franceză. Cele în engleză se găsesc aici (pentru cine nu ştie).
Deocamdată, cam atât îmi vine în minte…
Şi câte ar mai fi de făcut… lecturi publice la licee, conferinţe la universităţi, târguri în parcuri, lansări la cafenele…
Dar să aşteptăm să mai crească ziua.
P.S. Să nu uit – există un critic specializat pe crime fiction. Este britanic, evident. Scrie aici. Merită să citiţi acest blog. Se aude că în mai va apărea un volum semnat de numitul Barry Forshaw (are deja mai multe volume de critică, dintre care cel mai nou – Nordic Noir – a avut succes deplin!), cu titlul EURO NOIR. Oare apare şi România pe hartă? Să sperăm. Pe curând.
In loc sa va plimbati toata ziua pe la targuri peste hotare, mai bine ati face ceva pentru literatura romaneasca. Deocamdata din pacate, numele Bogdan Hrib e sinonim doar cu mercantilismul literar. Apropo, ce sume ati platit ca drepturi de autor scriitorilor romani publicati la Tritonic?
Sunt cele patru titluri traduse in engleza „varfurile” literaturii de gen de la noi? (am citit doar Atac in biblioteca, un roman bunicel, dar mult sub trilogia alba a lui Chirita sau romanele cu Melania ale lui Ojog-Brasoveanu)
Domnule Hrib, dumneavoastra ar trebui sa lucrati la imagine si la imaginea editurii pe care o conduceti si sa lasati spiritul excesiv de mercantil. Cele 4 carti publicate in Anglia reprezinta prea putin literatura romaneasca. Pe dumneavoastra va intereseaza sa va luati zeci de milioane de la autori si prea putin sa ii promovati.