Debra Driza – Mila 2.0
Traducător: Dorina Tataran
Editura Nemira, 2016, colecția Young Adult
Cine este Mila? O adolescentă care se refugiază într-un orășel din America, încercând să uite moartea tatălui ei? Sau Mobile Intel Lifelike Android, un experiment în inteligență artificială creat de armată? De cât de multă umanitate poate da dovadă un device creat de om, fie chiar şi unul excelent programat pentru a reda sentimentele umane? Premisa din spatele acestui roman m-a atras încă de când am citit scurta prezentare de pe site-ul Nemira, iar acum, la mult timp după ce l-am terminat de citit, încă mă gândesc la aceasta şi la implicaţiile sale.
Prima parte ne prezintă povestea unei tinere, Mila, care se confruntă cu probleme tipice unei fete de liceu: dificultăți de integrare, restricțiile impuse de mamă, începutul unei relații cu Hunter, şi el un băiat nou-venit în liceu. Mila nu își amintește decât crâmpeie din viața de dinainte de incendiul în care și-a pierdut tatăl, perfect plauzibil având în vedere că tocmai a suferit o traumă. Însă ea începe să afle mai multe despre ceea ce este i se ascunde atunci când are un accident de mașină și din brațul rănit nu vede ieșind sânge, ci tuburi și circuite. Mama ei este nevoită să îi mărturisească faptul că în realitate e un android, iar ea, omul de știință care l-a furat dintr-un laborator. Mila trece cu o repeziciune bulversantă de la o viață de fată relativ normală, la una de fugară. Ea și mama ei au pe urmele lor atât armata, cât și o grupare teroristă care fură și vinde tehnologie avansată. Capturată în cele din urmă de armată, este nevoită să treacă printr-o serie de confruntări cu Mila 3.0, un exemplar aidoma ei, dar care nu are emoții sau sentimente umane.
Mi-a plăcut foarte mult de Mila și mi se pare un personaj memorabil pentru umanitatea de care poate da dovadă, în pofida originii ei. Descoperă treptat care îi este natura, însă fiecare nouă proprietate stârnește în ea reacții de desgust și de respingere. Deși este imposibil să nege ceea ce este, Mila tânjește după inocența pierdută, după existența de dinainte, când singurele ei erau cum să se facă plăcută. Relațiile ei cu celelalte personaje sunt bine conturate şi verosimile pentru un adolescent. Mila descoperă sentimentele față de băieți ca orice fată obișnuită. Relația cu mama ei este foarte bine redată prin faptul că deseori o înfruntă și nu o ascultă, dar în același timp tânjește după dovezile ei de afecțiune. De asemenea, apariţia unui personaj identic ca înfăţişare dar cu valori foarte diferite mi s-a părut o modalitate potrivită pentru a-l face pe cititor să-şi pună întrebări cu privire la ceea ce îi defineşte propria identitate şi umanitate.
Povestea Milei continuă cu încă două volume, care încă nu au apărut în România, și un prequel. Mi se pare o serie care are mult potențial pentru a fi transpusă într-o ecranizare reușită, după cum puteţi vedea în trailler-ul oficial.
