Neil Gaiman — Zei americani
Traducere de Liviu Radu
Editura Paladin, Bucureşti, 2014
Nu sunt la prima întâlnire cu Neil Gaiman, însă trebuia să joc un meci decisiv cu el: mai citisem două cărţi de-ale lui, una îmi plăcuse, cealaltă nu prea, şi trebuia să înclin balanţa într-o parte ori cealaltă. Pentru a evita orice dubii în privinţa rezultatului final, am hotărât să citesc „Zei americani”, romanul-cult considerat de mulţi drept cel mai bun al lui Gaiman. Am avut norocul de a citi ediţia aniversară, în care apar şi pasajele scoase din prima versiune editată, aşadar toate condiţiile erau îndeplinite, nu puteam cere mai mult de atât. Ei bine, da, cartea mi-a plăcut.
Este un amestec de fantasy, de horror şi de mistery care nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Fie vă va plăcea, total sau parţial, fie nu, dar vă va provoca cu siguranţă o reacţie.
Shadow, închis pentru o încăierare cu doi prieteni care încercaseră să îl înşele cu o sumă de bani, este eliberat din închisoare cu câteva zile înainte de termen, deoarece Laura, soţia lui, murise într-un accident de maşină.
În călătoria pe care o începe spre casă, este abordat de un ciudat domn Wednesday care doreşte să îl angajeze pe post de gardă de corp. Shadow sfârșeşte prin a accepta oferta şi ajunge astfel să facă cunoştinţă cu o lume populată de personaje extrem de stranii, care se dovedesc pe parcurs a fi nici mai mult, nici mai puţin, decât zeităţi din toate timpurile şi din toate culturile.
Pe parcursul călătoriei în care îl însoţeşte pe Wednesday, Shadow află încetul cu încetul despre ce este vorba cu adevărat: zeii cei vechi, aduşi pe tărâmul american de către imigranţii sosiţi din toate colţurile lumii, îşi pierduseră lent, dar constant, puterile, pe măsură ce imigranţii se adaptaseră la stilul american de viaţă iar credinţele lor se diluaseră până aproape de dispariţie. Mai mult decât atât, puterea fusese acum acaparată de zeii cei noi: zeul internetului, cel al mijloacelor de transport, zeul cardurilor bancare… Zei moderni, divinizaţi de lumea modernă. Zei din cauza cărora vechii zei ajunseseră într-o uitare mai adâncă decât niciodată. Wednesday, care este de fapt Odin, face o ultimă încercare disperată de a remedia situaţia şi îşi vizitează vechii prieteni pentru a-i convinge să se unească şi să ducă un război împotriva zeilor moderni. Dar majoritatea vechilor zei nu sunt prea dornici de luptă. S-au resemnat cu situaţia şi încearcă să îşi ducă existenţa conform „domeniului” pe care îl stăpâneau odinioară: Anubis lucrează într-o casă funerară, Regina din Sheba este prostituată…
Îşi vor schimba atitudinea după ce Odin este chemat să discute cu zeii cei noi, care îl vor ucide. Shadow este dispus să se sacrifice pentru ca Odin să revină la viaţă, iar zeii cei vechi sunt acum motivaţi să intre în războiul pe care până atunci îl vedeau inutil.
Nu continui cu detaliile, dar ceea ce am scris până aici ar trebui să fie de ajuns pentru a vă determina să puneţi mâna pe carte şi să vedeţi cum se va încheia odiseea lui Shadow şi care va fi rezultatul luptei de proporţii legendare.
Mi-a plăcut şi ideea cărţii, şi modul în care zeităţile egiptene, africane, irlandeze ori cine mai ştie de unde şi-au găsit un scop comun şi au fost adunate împreună pentru o cauză pentru care meritau să lupte, chiar dacă nu prea aveau sorţi de izbândă. Mi-a plăcut şi ideea Laurei care l-a ajutat pe Shadow chiar şi după moarte, Shadow făcând-o, fără să vrea, să fie temporar o fantomă cu care putea comunica. Mi-a plăcut modul în care personaje diferite din multe puncte de vedere au fost combinate într-o poveste care, deşi iniţial pare fără sens, devine tot mai logică pe măsură ce acţiunea înaintează. Mi-a plăcut şi atribuirea calităţii de zei tehnologiilor moderne care au cucerit lumea şi care, aşa este, au milioane de adepţi. Mi-a plăcut tot, inclusiv fragmentul final, reintrodus doar în această ediţie completă, în care Shadow are parte şi de o scurtă întâlnire cu Isus.
Gaiman a câştigat aşadar meciul decisiv. Asta mă face să vă recomand cartea fără nicio reţinere. Cum spuneam şi la început, veţi găsi cu siguranţă măcar nişte pasaje şi câteva idei care să vă fie plac.
Eram curios de cartea asta de ceva vreme. Cred ca am ce citi in saptamana urmatoare.