Patricia Melo — Ucigaşul
Traducere de Anca Ferro
Editura Univers, Colecția Enigma, Bucureşti, 2014
Roman poliţist brazilian… Îmi plac provocările de acest gen, desigur că m-am repezit la el, şi bine am făcut. Patricia Melo este o autoare de romane poliţiste (printre altele) care se inspiră în principal din viaţa din suburbiile sărace ale marilor oraşe. Poate vă este mai cunoscută, cel puţin din filme, imaginea ghetourilor de negri din oraşele americane. Bun, favelele sunt „surorile” braziliene ale acestor ghetouri.
Pe lângă exotismul peisajului şi al personajelor, romanul nu este un policier clasic, nimeni nu rezolvă niciun caz aici. Este povestea lui Maiquel, un tânăr de 23 de ani care ajunge, în urma unor circumstanţe pe care nici nu ştiu dacă să le consider absurde ori amuzante, să fie ucigaş plătit. Chiar şi această titulatură mi se pare puţin cam pompoasă, dar, în esenţă, asta ajunge să facă, să ucidă la comandă.
Prima crimă o execută spontan, fără premeditare, şi din cauza unor motive bizare: un pariu pierdut, o durere atroce de măsea şi o fată pe care dorea să o impresioneze.
Spre uimirea şi uşurarea lui, cel ucis era un personaj care teroriza vecinii din cartier, vecini care se bucură că cineva a avut curajul să îi scape de un necaz şi îl recompensează pe Maiquel cu ţigări, băutură, flori, carne tocată şi… un purcel viu. Chiar şi poliţia, care a aflat rapid toată tărăşenia, închide indulgentă ochii în faţa acestei crime.
Măseaua dureroasă îl face până la urmă pe Maiquel să meargă la un dentist care, desigur, ştia, la fel ca absolut toţi ceilalţi din cartier, de eroica faptă de vitejie a tânărului. În consecinţă, îi propune un târg: îi va trata dinţii gratuit, ba mai mult, îl va plăti, dacă va continua să „îndepărteze” anumite personaje din lumea interlopă.
Maiquel ezită la început, dar va ajunge până la urmă să facă parte dintr-un fel de societate secretă şi să ucidă la comandă, alături de amicii lui şi cu acordul tacit al poliţiei, infractorii care începuseră să deranjeze prea multă lume.
Oarecum clasic, apariţia femeilor în viaţa lui Maiquel marchează începutul sfârşitului. Sentimentele, iubirea şi gelozia, îl vor determina pe Maiquel să facă greşeli fatale şi să ucidă şi persoane care nu erau trecute în „programul” lui de lucru. Depăşirea acestei bariere determină poliţiştii să ia atitudine, iar Maiquel este nevoit să fugă şi să se ascundă „într-o gaură”, unde să rămână „până când venea timpul să iasă”.
Romanul a avut un succes enorm. Am citit că a apărut şi o continuare, despre care însă nu am nicio informaţie, dar aş dori să o citesc. Limbajul folosit este violent, pe măsura acţiunilor. Nu uitaţi, este vorba de „băieţi de cartier” care fac lucruri dure într-o lume la fel de dură. Cartea are aşadar acţiune, are şi umor, are şi poveşti de dragoste, şi momente dramatice, are şi un fel de happy-end… Toate elementele necesare pentru o lectură plăcută.
