Daniel Timariu – „Tenebre. Labirintul”
2017, editura Tritonic
Colecția Fantasy
Dacă îl cunoști pe Daniel Timariu, prima senzație este a unui om serios și la locul lui. Cap de famile, tată, bun profesionist, disciplinat și implicat în ceea ce face. Și așa și este. Numai că apele liniștite sunt adânci. Din punct de vedere literar, el m-a surprins creându-l pe Alex Anghel, un detectiv al Lumii Tenebrelor timișorene.
Dacă în primul volum al seriei, Tenebre. Cazul Laura, Anghel părea mai degrabă un Philip Marlow eșuat în lumea tenebrelor, înconjurat de mistere care l-ar fi depășit pe toate părțile dacă nu ar fi beneficiat de ajutorul satirului Otis, al diavoliței Elza, al câinelui iadului Qiqirn și al multor altor figuri enigmatice de la granița dintre lumi, în cartea de față, Tenebre. Labirintul, Alex este un om care și-a asumat menirea, a înțeles și a acceptat cum a ajuns să lucreze pentru lumile întunecate ale orașului de pe Bega, în general știe ce are de făcut și, când nu știe, nu ezită să ceară ajutor.
În acest al doilea volum al seriei, demonii din două tabere stârnesc un război care ar putea pune în pericol chiar existența Timișoarei și a oamenilor din ea. Pentru că am o problemă cu spoilerele, nu vă voi spune care e miza acestei lupte. Dar provocările pe care le are de înfruntat Alex sunt enome și au legătură, în principal, cu abilitatea detectivului nostru de a distinge binele de rău, într-un mediu în care lucrurile nu sunt deloc clare. Și de inspirația cu care își alege prietenii.
Unul dintre lucrurile care m-au impresionat a fost simplitatea povestirii. În ciuda grozăviilor care se petrec, avem de-a face cu o relatare simplă, ușor de înțeles și condimentată cu un simț al umorului extrem de uman. De altfel, tipologiile lui Timariu sunt cele pe care le regăsim în viața de zi cu zi, chiar dacă ele sunt atribuite unor satiri, goblini, vampiri, demoni. Un alt punct forte al cărții sunt personajele. Fie că vorbim despre cele deja consacrate în primul roman al seriei – satirul Otis, frumoasa sa fiică Penbels, câinele Qiqirn – sau ne referim la cele noi – diavolița Maze, silfida Thumi sau Aura, știma subteranelor timișorene – avem de-a face cu personalități creionate cu grijă, extrem de umane prin manifestările lor.
Deși aventurile sunt unele care par desprinse dintr-un basm modern, cartea atinge teme care au făcut carieră în literatură: căutarea iubirii pierdute, pactul cu diavolul, compromisul necesar, loialitatea în prietenie.
Una peste alta, seria Tenebrelor lui Tiamriu este o lectură plăcută, captivantă, amuzantă, companie perfectă în drumul de la muncă spre casă, într-o dimineață friguroasă de weeknd sau pe bicicleta de fitness. Părerea mea.
