Mesagerii lumii de dincolo

Fotografii imposibile

Ar putea energiile spectrale să influenţeze clişeele fotografice? La developarea negativelor se descoperă uneori nişte „defecte“ ciudate: luminozităţi, contururi de ceaţă, sau chiar personaje umane care nu fuseseră în cadru la declanşarea aparatului.

Un asemenea caz este menţionat de general-colonelul de aviaţie Sir Victor Goddard în „Flight Towards Reality“, „Zbor către Realitate“. Într-una din fotografiile reproduse în carte a apărut, într-un grup de aviatori, unul care n-avea cum să se afle acolo… Murise cu câteva zile înainte, lovit de elicea unui avion ce rula pe pistă!

 

Înregistrări sonore

La sfârşitul anilor ’50, Friedrich Jurgensen a descoperit pentru prima oară nişte sunete inexplicabile pe benzile de magnetofon, deşi nimeni nu se afla în cameră în momentul imprimării. În 1971 s-au efectuat înregistrări în studiouri securizate fonic, ce excludeau apariţia oricărui sunet parazitar. Aparatele de monitorizare nu au detectat nici un zgomot exterior, însă la derularea benzilor s-a auzit o babilonie de voci venite de nicăieri.

Tot ce a fost, este sau va fi lasă o amprentă energetică – ceea ce ar explica prezenţa unor emisii sonore suprapuse peste transmisiuni radio, convorbiri telefonice, înregistrări pe benzi de magnetofon, casete audio sau CD-uri. Insesizabile pentru auzul omenesc, cu un conţinut neinteligibil, fragmentat sau ambiguu, aceste sunete par să vină de Dincolo.

Ce sunt mesajele electroacustice venite de eter? Echivalentul fotografiilor spectrale, sunete-spirit invadând benzile, la fel cum imaginile-spirit se insinuează în negativele fotografice? Sau doar transmisiuni haotice radio, rezultatul unor defecţiuni tehnice?

Înregistrărilor audio li se adaugă texte afişate pe ecranul calculatorului şi secvenţe stranii apărute la televizor… O asemenea experienţă a trăit în anii ’60 Bonnie Mogyorossi (New York, SUA). Se uita la o emisiune de divertisment, când imaginea de pe ecran s-a schimbat într-un cadru de junglă, unde soldaţi americani se retrăgeau în panică…

„Printre cei căzuţi l-am văzut pe John. Fusese împuşcat în piept“, îşi amintea Bonnie.

Două săptămâni mai târziu, o scrisoare purtând antetul armatei americane avea să îi confirme „viziunea“: logodnicul ei, combatant în războiul din Vietnam, fusese ucis, constatarea medicului legist fiind: „plagă în piept, prin împuşcare“.

 

Mesagerii lumii de Dincolo

Ce sunt apariţiile de fantome? Halucinaţii? Mesaje holografice dintr-o altă dimensiune? Simptome ale unor maladii psihice? Forme post-mortem ale conştiinţei?

Dacă personalitatea energetico-informaţională umană nu dispare la deces, ci se disociază de corpul biologic, ea va fi translată într-o dimensiune în care se intră prin procesul morţii. Însă trecerea nu se desfăşoară întotdeauna fără incidente, unele entităţi spirituale rămânând captive undeva între acolo şi aici. Ele revin în locuri familiare – uneori după ani, decenii sau secole, căci timpul lor a devenit incompatibil cu al  nostru.

Vizitatorii se manifestă vizual, sonor sau chiar senzitiv – când martorii simt răsuflări, mirosuri familiare, schimbări de temperatură…

Incidentele spectrale au fost adesea confundate cu viziuni din trecut, deşi există nişte diferenţe esenţiale. O proiecţie temporală nu face decât să repete, identic, un eveniment desfăşurat cândva, într-un trecut la care martorul are acces doar ca spectator, incapabil să intervină. În cazul apariţiei unei entităţi spirituale, ea reprezintă singura anomalie care invadează realitatea; incidentul se petrece în prezent, iar rezultatul poate fi, adesea, imprevizibil.

Despre Rodica BRETIN

Rodica BRETIN a scris 32 articole în Revista de suspans.

Rodica Bretin s-a născut în 1958, la Braşov. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Marea Britanie). A publicat zece volume personale de beletristică: „Efect Holografic“ (1985); „Şoimul Alb“ (1987); „Uriaşul cel Bun“ (1989); „Drumul fără Sfârşit“ (1991); „Cel care Vine din Urmă“ (1993); „Lumea lui Hind“ (1998); „Omul de Nisip“ (2000); „Fecioara de Fier“ (2002; 2006; 2014); „Cetatea fără trecut“ (2015); „Fortăreaţa“ (2016). În 1996 a primit „Premiul pentru cea mai bună proză străină“ la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela „Negura“. În 2001 a primit „Premiul Volaverunt“ (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela „Conquistadorul“. În 2005 a primit „Premiul pentru cel mai bun roman străin“ al Fantasia Art Association, pentru romanul „Fecioara de Fier“, publicat în serial de revista „The Historian“ din Truro (Cornwall – Marea Britanie). În publicistica istorică dedicată frontierelor cunoaşterii i-au apărut volumele: „Dosarele Imposibilului“ (2003); „Tunelul Timpului“ (2003); „Poarta Vrăjitoarelor“ (2004; 2015); „Poltergeist – atacatori invizibili“ (2005); „Misterul Lumilor Paralele“ (2006); „Naufragiaţi în Timp“ (2006); „Călătorii în timp şi lumi paralele“ (2015); „Războinicii Nordului“ (2015); „Cronicile Imposibilului“ (2015); „Ecouri din tenebre“ (2016). A realizat, în colaborare cu scriitorul Dan Apostol, seria „Antares“ – patru antologii dedicate literaturii fantastice şi culturii enciclopedice (vechi civilizaţii, fenomene neelucidate, cryptozoologie); a realizat şi tradus antologiile de literatură clasică fantastică „Cronici din lumi interzise“ (2003) şi „Vânătorii Lumii de Dincolo“ (2006). A tradus, din limbile engleză şi franceză, patru romane: „Dale Cooper“ de S. Frost, „Amantul doamnei Chatterley“ de D. H. Lawrence, „Leul uriaş“ de J. H. Rosny-Aîne (în colaborare) şi „În umbra ghilotinei“ de O. LeBaron. Realismul-fantastic, gen în care s-a specializat Rodica Bretin propune construcţii literare logice şi coerente, ducând la rezolvări ce ies din aşa-numita „normalitate“. Departe de a fi o eludare a problemelor contemporane stringente, alunecarea spre fantastic devine un exerciţiu ofensiv, mereu actual prin universalitatea mesajelor şi valorilor pe care le promovează. În toate cărţile sale Rodica Bretin reuşeşte să surprindă unul dintre crezurile dintotdeauna ale umanismului: „importantă nu este victoria, ci curajul de a lupta“. Fie că demască o impersonare a Răului ce posedă trupuri şi manipulează conştiinţe, o instituţie sau o grupare malefică ce încearcă să controleze destine, fie că descoperă fiinţe venite din alte lumi, fascinante şi terifiante, personajele autoarei demonstrează cititorului un adevăr imuabil: în infinitatea universului nostru şi a celor nedescoperite încă, există lucruri, fiinţe, fenomene pe care chiar dacă nu le putem înţelege, ni le putem imagina...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *