Ce este un poltergeist?
După milenii de cazuri consemnate în arhive, după atâtea dovezi, mărturii, supoziţii şi exorcisme, răspunsul a rămas la fel de frustrant: nu ştim.
Dar poate că n-am căutat unde trebuie şi dezlegarea s-ar ascunde nu în străfundurile iadului ori în abisurile la fel de insondabile ale subconştientului uman. Ci mult mai departe.
„Nu există moarte – şi nici morţi“, scrie pe piatra funerară aşezată în faţa casei din Hydesville în care, cu 160 de ani în urmă, surorile Catherine şi Margaretta Fox au afirmat că primesc mesaje din lumea spiritelor. Anul 1848 – când s-a înregistrat o creştere bruscă a interesului pentru manifestările poltergeist datorită acestui celebru caz petrecut în statul New York, SUA – a adus o cu totul altă abordare a fenomenului: ipoteza „spiritelor neliniştite“.
Unii cred că moartea reprezintă staţia finală, sfârşitul definitiv şi ireversibil, anihilarea totală a conştiinţei. Altora li se pare nedrept să nu avem decât o şansă şi preferă să creadă într-o succesiune de vieţi, o scară urcând către perfecţiune şi împlinirea supremă – căci orice religie consideră existenţa terestră ca pe o etapă-test, un popas vremelnic dar crucial, ce va hotărî următoarea escală în procesul devenirii eterne: Raiul sau Iadul.
Însă nu teologii au pus semnul echivalenţei între atacatorii nevăzuţi şi spiritele din lumea morţilor. Cei care au introdus în integrala Fenomenului Poltergeist termenul nemuririi au fost… fizicienii.
Potrivit ultimelor teorii din biofizica secolului XXI, orice fiinţă există concomitent în două lumi: într-o realitate biologică şi într-una a conştiinţei – iar evoluţia celei de-a doua atinge niveluri diferite în cazul plantelor, animalelor şi oamenilor.
Existenţa însăşi, cu toate formele ei de manifestare, înseamnă energie şi informaţie: într-un cuvânt, conştiinţă. Cea umană conţine o structură matricială independentă de timp, deci indestructibilă. Pentru că energia, afirmă fizicienii, nu se poate pierde. Concluzia? Personalitatea energetică a conştiinţei înmagazinată în corpul biologic nu dispare prin moarte fizică. Ea se disociază de suportul material şi este translată într-un alt plan, continuând să existe ca o structură energetico-informaţională autonomă, într-un hiperspaţiu neutru din punct de vedere temporal.
În Suedia, la moartea cuiva, rudele sau prietenii spun, încă de acum cincisprezece secole că decedatul „a ieşit din timp“ („ur tiden“). Însă „trecerea“ nu se desfăşoară întotdeauna fără probleme, anumite entităţi spirituale rămânând captive în spaţiul incert al unei dimensiuni aflate undeva între acolo şi aici.
Acestor „conştiinţe rătăcite“ li s-ar datora, în opinia unor cercetători, fenomenul poltergeist. Deviate de pe traiectoria devenirii, „personalităţile energetice“ se întorc în locuri familiare – uneori după decenii sau secole, fiindcă în dimensiunea din care vin timpul curge altfel. Ele „bântuie“ casa unde au locuit cândva, poate în căutarea fiinţelor de care fuseseră legate afectiv şi faptul că, adesea, nu le mai găsesc, le induce o frustrare ce se transformă în descărcările de violenţă caracteristice manifestărilor poltergeist.
Unele spirite vor să îşi „regleze conturile“ cu duşmanii (sau cu urmaşii acestora), altele realizează condiţia lor imaterială, însă refuză să o accepte, iar asta le face să îi invidieze ori să-i urască pe toţi aceia care se bucură încă de viaţă… O ultimă categorie ar depinde direct de locaţia caselor în care apar, construite pe terenul unor vechi cimitire, câmpuri de bătălie sau având iniţial o destinaţie ce favoriza exacerbarea suferinţei fizice şi moartea violentă (spitale, închisori, temniţe cu săli de tortură şi execuţie).
Timp de un secol (1850-1950) teoria manifestărilor de dincolo de moarte a atras tot mai mulţi adepţi şi nu doar pentru că spiritismul era în vogă. Un mesaj trimis de o entitate în esenţă umană – chiar dacă schimbată, alienată de procesul trecerii într-un alt plan existenţial – părea de preferat unuia venind de la o făptură cu totul străină lumii noastre.
Studiile au pus în evidenţă câteva tipuri principale de activităţi poltergeist integrabile ipotezei „spiritelor neliniştite“: bombardamentul cu pietre, agresiunea sonoră, deplasarea telekinetică şi teleportarea obiectelor; uneori acestora li se adaugă manifestări atipice (incendii, fenomene electrice, sângerarea zidurilor, mesaje inteligibile, verbale ori scrise şi agresiuni fizice asupra martorilor).
Mai multe despre fenomenul POLTERGEIST şi alte aspecte ale paranormalului puteţi citi în cartea ECOURI DIN TENEBRE, editura CRUX, 2016.
