De ce fugărită? Păi, pentru că s-a încheiat și sunt la fel de amețit și obosit ca prin iunie, dar, trebuie să recunosc, plin de încântare pentru că toate festivalurile au ieșit bine.
Pentru că a fost și vara festivalurilor.
Multe. De parcă toți au dorit să fugă de acasă și să se ascundă într-o sală de cinema, pe o bancă la un concert, pe plajă, pe ziduri sau mai știu eu unde…
Acum o lună scriam despre Festivalul de Film Istoric de la Râșnov a cărui a V-a ediție a avut oaspeți de seamă la conferințele școlii de vară, a avut filme în premieră și chiar lansări de carte.
În iulie ne delectaserăm cu ediția pilot a festivalului Science & Fiction, un fel de combinație de știință popularizată și SF.
Amândouă sub dubla pălărie a Asociației Mioritics și a Primăriei Râșnov.
La sfârșit de august a fost rândul Mystery & Thriller Festival, ediția a III-a, cu sprijinul deja așteptat al celor de la SILVA. Anul trecut fusese neagră, acum a fost blondă. Dar bere să fie…
Ce ar fi de spus?
Nu prea multe, pentru că vremea s-a jucat cu noi nu foarte elegant. Frig și ploaie. Așadar ședințele de creative writing au avut loc tot ca la SF în spațiile de la REMs, spații acoperite și dotate cu multă cafea fierbinte.
Lucia Verona, Răzvan Dolea, Monica Ramirez, Anamaria Ionescu, Eugen Lenghel, un invitat surpriză – Irina Margareta Nistor, filme noi, opt cursanți-aspiranți, căni, afișe și programe, un câine cu nume de ceas – Rolex (deja celebru de anul trecut!) și cred că multe altele.
Ar mai fi de spus că sus sub ziduri, Monica ajutată un pic de Anamaria și rar de mine a reușit să corupă mulți vizitatori blazați să mai cumpere câte-o carte. Și cred că a reușit un adevărat record de autografe… La mai mare și la mai multe.
Simultan, în Marea Britanie, la Trinity College, Oxford se desfășura întâlnirea anuală a membrilor International Crime Writers Association. După știința mea fără nici o participare românească. Poate mă înșel. Din nefericire mulți, est-europeni au sărit peste din motive mai mult decât evidente. Poate anul viitor va fi mai bun…
Și după trei festivaluri la Râșnov am sărit un pic mai spre nord, la Târgu Mureș, unde de mulți ani – suntem la ediția a XI-a – se desfășoară SIMFEST. (Are un site nou tot la adresa www.simfest.ro.) Așa cum scriu și declară organizatorii, SIMFEST este singurul festival de televiziune din ţară dedicat în mare parte televiziunilor locale şi regionale, dar şi producătorilor independenţi.
Aș fi vrut să pot să declar plin de îngâmfare şi mândrie că am fost parte din SIMFEST de la prima ediţie. Nu pot să o fac. Dar am încercat să recuperez pe drum. Mă întrebam, şi m-au întrebat şi alţii, ce este atât de special la acest festival… Şi cred că am un răspuns.
Nu e vorba de unicitatea lui, de profesionalism sau de conţinut. E vorba, în primul rând, de oamenii… festivalului, cei care organizează – veterani şi ucenici – şi cei care participă sub diferite forme: juriu, concurenţi, parteneri. SIMFEST e o stare! O ai sau nu o ai. Eu sper că o trăiesc din plin.
Cei care vin la Tîrgu Mureş la sfârşit de august o simt şi ei. Filme bune, festival de carte, lansări. Un alt festival. Un alt festival reușit.
*
P.S. Vine toamna, încep târgurile de carte. În septembrie la Târgoviște și la București, pe Strada de Carte…
P.P.S. – O informație pe surse: se aude că va apărea un prim thriller românesc al unui producător independent… prin noiembrie! Adică film, nu carte!
