Răspuns: Nimănui!
Parcă am mai scris asta undeva. Tot aici? Sau nu.
Am început să uit, semn de îmbătrânire şi de blazare…
Când Adevărul a scris despre Uniunea Scriitorilor unde intră te miri cine, m-am bosumflat pentru că de fapt articolul era despre unii membri de la filiala US din Constanţa şi nu despre tot USR-ul… Avea dreptate sau nu, asta nu comentez. Dar eu sunt membru în ASB, adică la Bucureşti, şi cred că am fost admis pe merit. Aşadar nu am nici o legătură cu persoanele citate în materialul bogat ilustrat şi aşezat pe mai multe pagini… Unde e dreptatea? Undeva la mijloc? Ne pierdem în ceaţă şi judecăm la grămadă? Cu siguranţa, da. Ne lipsesc detaliile şi nuanţele. Nu e nici prima, nici ultima ocazie.
De fapt, ce să mai zic, am aflat, tot de la un jurnalist, că scriu literatură de consum. Ups! Of, eu credeam că literatura mystery & thriller e totuşi literatură, nu un fel de cultură underground… Iar m-am înşelat.
Eram de curând într-o sală în care vorbeam despre management şi cultură… Ciudată alăturarea. Erau acolo studenţi la SNSPA, Facultatea de Management. Se pregăteau pentru The Great Bussiness Challenge, un concurs profesional, şi aleseseră să conceapă un produs cultural pentru o editură. O adevărată provocare. Am vorbit despre preţul cărţii şi despre biblioteci, despre comisionul librăriilor (câteodată peste 50%) şi de procentul alocat autorilor români (maximum 10% din ce se vinde, dacă se vinde!). Ei au aflat cam ce bani (puţini) sunt în industria cărţii şi eu am aflat (încă o dată!) că autorii români nu prea sunt gustaţi, din prejudecăţi felurite, din necunoaştere sau din ignoranţă… Trist.
Acum câteva zile, la Clubul dramaturgilor, am dus o persoană dragă. Nu văzuse niciodată frumoasa vilă de pe Calea Victoriei. Am dus-o acolo pentru că am aflat că era o ultimă ocazie… Clădirea va fi evacuată şi retrocedată proprietarilor de drept. Scriitorii se vor muta. Procesul fusese pierdut de multă vreme, nu are rost să mai insist… Dar parcă tot e trist.
Aşadar autorii mioritici nu au noroc, ne bântuie un blestem, nu avem forţa de a fi uniţi? Întrebări pe care mi le tot pun de câţiva ani. Şi nu prea reuşesc să găsesc un răspuns. Mă gândesc doar la Islanda şi la cei 300 şi ceva de mii de locuitori, ţară care are trei duzini de autori de mystery & thriller, adică literatură de consum…
Şi sunt vânduţi, doamnelor şi domnilor, în toată lumea.
Ei pot, noi – nu.
Habar n-am din ce cauză. Chiar nu pricep!
Literatura romaneasca sufera de mai multe boli, dar cea mai grava afectiune e insuficienta acuta de marketing…
Sa luam cazul ultimului film din seria Die Hard. N-a fost de ajuns ca e cu Bruce Willis si ca franciza are fani in toata lumea, pur si simplu s-a investit 20 de milioane de dolari numai in marketing.
In Romania, daca un film capata un buget de 1 milion de lei, intra totul la productie, ca mai apoi sa vina 1-2000 de spectatori. (sunt doua exemple recente in acest sens)
Cam asa stau lucrurile si in materie de literatura, de orice neam.
Cred ca am rapsuns pe FB…
Lucrurile sunt mai nuantate.
Dintr-un spirit mercantil, editurilor romanesti nu le pasa de scriitorii romani, ci sa faca profit cu orice pret. Marea problema este marketingul literar. Nu am vazut inca o editura care sa aiba o politica agresiv-pozitiva de promovare a unui autor, prin turnee cu lansari spectaculoase, conferinte de presa, comunicate, interviuri s.a.m.d. Atunci cand vom avea un asemenea marketing literar vom putea vorbi de crestere a literaturii si de scriitori care sa traiasca din… scris. Asa, deocamdata, cele mai multe edituri – inclusiv a dumneavoastra – nici macar nu isi platesc scriitorii, traducatorii si ii trateaza superior si arogant.
Spuneti-mi un nume de scriitor roman (in viata…) de roman politist comparabil dpdv calitatea scrisului cu oricare dintre islandezi. Pana acum mi-a placut tot ce-am citit de Indridasson si Sigurssardotir.