Tim Lebbon locuieşte în South Wales, Marea Britanie. A publicat până acum aproape treizeci de romane, dar şi zeci de nuvele şi sute de povestiri. Printre cele mai recente apariţii ale sale se numără Coldbrook, London Eye (prima carte din trilogia Toxic City), Nothing as it Seems şi The Heretic Land, precum şi seria The Secret Journeys of Jack London (scrisă în colaborare cu Christopher Golden), Echo City şi novelizarea Cabin in the Woods. Printre viitoarele sale romane se numără Into the Void: Dawn of the Jedi (roman din universul Războiul Stelelor).
De-a lungul carierei sale a câştigat de patru ori Premiul British Fantasy, câte o dată Premiul Bram Stoker şi Premiul Scribe, şi a fost desemnat finalist pentru Premiile International Horror Guild, Shirley Jackson şi World Fantasy.
Studiourile 20th Century Fox au achiziţionat drepturile de ecranizare a seriei The Secret Journeys of Jack London, iar el şi Christopher Golden au scris prima variantă a scenariului. Seriale TV realizate după scenariile sale sunt în producţie în Statele Unite. Momentan lucrează la noi scenarii, deopotrivă pe cont propriu şi în colaborare cu Stephen Volk.
Puteţi afla mai multe despre Tim vizitând site-ul său la www.timlebbon.net.
— • —
Mircea PRICĂJAN: Îngăduie-mi, te rog, să încep cu câteva lucruri pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu tine şi cu opera ta – dacă asemenea forme de viaţă extraterestre chiar există… Când şi de ce te-ai apucat de scris? Ce fel de povestiri îţi stârneau interesul pe atunci?
Tim LEBBON: Scriu de când am putut ţine stiloul în mână. Sau creionul, presupun, deoarece îmi amintesc că am scris primele povestiri pe când aveam 6 sau 7 ani. De atunci am scris întruna. Înainte anii pre-adolescenţei scriam povestiri de acţiune şi cu dezastre, apoi, adolescent fiind, am compus în general povestiri de război şi thrillere. Prima mea proză cu subiect horror/ supranatural n-am scris-o decât pe la 20 de ani şi e vorba de o povestire intitulată Dark Heart (Inimă întunecată). De atunci nu m-am mai uitat înapoi… şi cred că tot ce am scris de atunci încoace a conţinut un element fantastic.
M.P.: Ai publicat primul roman în 1997. Se numea Mesmer. Ce îţi aminteşti de atunci? Ţi-a fost greu să publici cartea? Ai obţinut recunoaşterea la care sperai?
T.L.: A fost o experienţă extraordinară. Am avut o lansare la o librărie locală. Au venit toate rudele şi toţi prietenii. A fost o zi grozavă. Cred că s-au vândut vreo 400 de exemplare, dar a fost un început bun. Iar cartea aceea chiar m-a ajutat să obţin, câţiva ani mai târziu, primul contrat de editare în ediţie mass market din partea editurii americane Leisure Books.
M.P.: De unde ar trebui să înceapă să te citească cineva care acum află de tine?
T.L.: Oau… greu de răspuns. Am scris în jur de 45 de cărţi, dintre care 28 sunt romane. Dacă vă plac prozele scurte, vă propun cea mai recentă culegere de autor, Nothing as it Seems. Dacă vă pasionează fantasy-ul (foarte dark), atunci alegeţi The Heretic Land şi Echo City sau Dusk (primele patru romane care explorează o lume imaginară, Noreela, creată de mine). Dacă preferaţi horror-ul, atunci începeţi cu noul meu roman Coldbrook, sau poate cu Berserk. Cred că majoritatea scriitorilor au un text pentru care sunt cunoscuţi, iar pentru mine acesta probabil că este nuvela White, de acum peste zece ani. De la prima sa apariţie a fost republicată în mai multe antologii Best of şi de ani buni e cerută mereu.
M.P.: Scrii în aşa de multe genuri… Cum reuşeşti? Care îţi dă cea mai mare plăcere?
T.L.: Îmi place tot ce scriu, chiar nu am un gen preferat. De fapt, consider toate scrierile mele ca fiind horror, căci chiar şi atunci când scriu un roman fantasy, acesta e plin de monştri şi groază. Nu prea scriu chestii uşurele! De-acum scriu şi romane pentru tineret, însă acesta nu pot spune că e un gen în sine, ci mai mult o piaţă de desfacere. Astfel, noul meu roman pentru tineret London Eye este la fel de horror ca orice altceva am scris vreodată.
M.P.: Anul acesta ţi-au apărut nu mai puţin de trei romane: The Hectic Land, London Eye (prima parte dintr-o trilogie YA despre care cred că ai spus undeva că e deja scrisă), iar luna aceasta Coldbrook. Asta ca să nu mai amintesc de uriaşa culegere Nothing as it Seems. Mi-a scăpat oare ceva? Cum supravieţuieşti unui atare ritm? Şi când ai timp fizic să scrii aşa de mult?
T.L.: A fost doar o întâmplare ca toate aceste cărţi să fie publicate deodată. Atât Coldbrook, cât şi London Eye au fost scrise acum doi sau trei ani, The Heretic Land a fost scris anul trecut, iar Nothing as it Seems e o culegere în care se găsesc doar câteva povestiri inedite. Astfel, poate că las impresia unui scriitor incredibil de prolific, dar lucrurile nu stau chiar aşa.
Cu toate acestea, într-adevăr lucrez din greu şi scriu mult. La ultima numărătoare mi-a ieşit că am publicat 28 de romane în 15 ani (dintre ele, şapte sunt scrise în colaborare), alte patru fiind deja încheiate şi îşi aşteaptă publicarea. Am muncit atât de mult la începutul carierei, încât nu cred că acum aş putea munci mai puţin… ideea de a scrie numai 500 de cuvinte pe zi mi se pare străină. Îmi place ceea ce fac şi rezervorul cu idei mi se umple întruna.
M.P.: În linii mari, Coldbrook este un roman cu zombi; dacă avem nevoie de o definiţie a cărţii, asta ar fi. Care este prima imagine care îţi vine atunci când te gândeşti la zombi? Şi mai mult decât atât, care ai vrea tu să fie prima imagine care să le vină cititorilor în gând după ce vor citi Coldbrook?
T.L.: Zombi… mâncători de carne crudă. Dar în Coldbrook aceasta e doar o parte a poveştii, acolo se petrec mult mai multe. Acesta a fost unul dintre primele romane pentru care am depus multă muncă de documentare (în domeniul teoriei multiversului şi a fundamentelor ei ştiinţifice) şi cred că mi-ar plăcea ca cititorii să îl ţină minte ca pe o variantă radical diferită a apocalipsei.
M.P.: Ce ne poţi spune despre experienţa scrierii într-un univers predefinit? Te simţi în largul tău? Chiar în acest moment ştiu că lucrezi la un roman din universul Războiul Stelelor…
T.L.: Da, am scris câteva romane tie-in. Două romane originale în universul Hellboy, un roman original 30 Days of Night (dar şi novelizarea filmului), novelizarea Cabin in the Woods… iar acum romanul din universul Războiul Stelelor. Trebuie să recunosc… ador să lucrez la aceste romane tie-in, iar cel cu Războiul Stelelor a fost una dintre cele mai plăcute experienţe de scris de până acum. Sigur că există limitări şi reguli, dar acestea fac doar ca munca să fie mai interesantă. Plus că eu abordez mereu aceste scrieri tie-in originale la fel cum îmi abordez propriile romane – vreau ca ele să ofere o poveste grozavă, bine spusă.
Unii într-adevăr desconsideră genul acesta de scrieri, dar ele reprezintă totuşi o artă. Iar eu sunt un scriitor cu normă întreagă. Am o imaginaţie vie şi bogată, totodată cred că deţin un echilibru sănătos între arta scrisului şi nevoia de a achita facturile.
M.P.: Cât este de greu în ziua de azi să fii scriitor cu normă întreagă? Tu faci asta încă din 2006.
T.L.: Eu am fost foarte norocos. Sau, mai degrabă, norocos şi foarte muncitor şi devotat meseriei pe care o iubesc. Trăim timpuri schimbătoare, asta-i sigur, dar un scriitor inteligent va şti să se schimbe odată cu timpurile. Îmi place în continuare să scriu romane, dar îmi extind orizonturile şi spre scrisul de scenarii şi curând, sper, spre scrisul de benzi desenate. În acelaşi timp, am un serial TV în curs de realizare în SUA care are la bază una dintre cărţile mele.
M.P.: Cu ce te „tratezi” atunci când nu ai chef de scris?
T.L.: Îmi place să alerg, să merg cu bicicleta, să înot… Sunt foarte implicat în triatloane şi particip la curse de alergat, iar pentru anul viitor m-am înscris la competiţia Ironman UK (2,5 mile înot, 112 mile mers cu bicicleta, după care un maraton – totul în 17 ore). Punând lângă asta şi viaţa foarte aglomerată de familie, am destule lucruri cu care să-mi umplu timpul!
M.P.: Acum, că FantasyCon s-a încheiat, care sunt gândurile tale despre ceremonie, câştigători, discuţii, sesiunile de autografe? Care e punctul de vedere al maestrului de ceremonii?
T.L.: A fost un congres grozav. Particip de ani de zile şi de fiecare dată mă simt extraordinar. Aceasta a fost una dintre cele mai bune ediţii, iar faptul că am îndeplinit funcţia de MC n-a făcut decât să ridice nivelul bunei dispoziţii. În timpul Ceremoniei de premiere am stat între Joe Lansdale şi Muriel Gray… asta a fost grozav!
M.P.: Ce urmează?
T.L.: Acum, că am predat romanul cu Războiul Stelelor, sunt mai multe proiecte de care vreau să mă ocup. Un roman în colaborare cu prietenul meu Mark Morris, pe care aşteptăm de mai mulţi ani să-l scriem. Scenariul unui serial TV. Un nou roman. Câteva povestiri. Un alt scenariu… Aş vrea să fac atât de multe!
M.P.: Un mesaj pentru cititorii tăi români?
T.L.: Sper să vă placă scrierile mele! Şi poate că într-o zi voi fi tradus şi în română.
M.P.: Mulţumesc mult pentru interviu. Îţi doresc baftă mare cu toate proiectele. Abia aştept să citesc ce ne vei mai oferi.
T.L.: Mulţumesc de invitaţie.
Octombrie 2012
Paleu, România – Monmouthshire, South Wales, UK – via e-mail
Citiţi povestirea În praf şi pulbere de Tim Lebbon aici.
Citiţi o recenzie la romanul Coldbrook aici.
