Lucy Taylor este scriitoare americană recompensată cu premiile Bram Stoker (1995), International Horror Guild Award (1995) și Deathrealm Award (1996) pentru romanul de debut, The Safety of Unknown Cities. A publicat numeroase romane și volume de povestiri horror și este o prezență constantă în antologii precum Exotic Gothic, The Best Horror of the Year, Of Devils and Deviants, 21st Centyry Gothic.
Cezarina Nicolae: Spune-ne câteva lucruri despre tine, care te caracterizează în afara scrisului. Ce hobby-uri ai, ce obișnuiești să faci în timpul liber, dacă ai animale de companie etc.
Lucy Taylor: În Santa Fe sunt atâtea lucruri de făcut încât, uneori, e greu să alegi. Printre altele, fac parte din grupul local de limbă franceză și urmez cursuri de limbă spaniolă. Ador muzeele și arheologia, dar și să explorez așezările indiene și locuri precum parcul național Mesa Verde sau canionul Chaco, aflate în sud-vest. La fel, orașul Chimayo în timpul Paștelui este unul dintre locurile mele preferate. Târgurile de artizanat, precum cele în aer liber din Eldorado, reprezintă o extraordinară ocazie de a te bucura de scena artistică locală. De asemenea, excursiile sunt minunate pe tot parcursul anului.
Am și animale de companie, cinci feline grozave care îmi umplu casa cu energie, bucurie, păr de pisică și ocazionalul șoarece sau șobolan fără cap. Am spus-o întotdeauna, e casa lor, eu doar lucrez în ea.
C.N.: Prima carte pe care ai publicat-o a fost o colecție de povestiri de călătorie. Ce anume a determinat această trecere de la nonficțiune la literatura horror?
L.T.: La începutul carierei mele am scris în principal impresii de călătorie, interviuri, jurnale și diverse articole pentru periodice de afaceri. O vreme am lucrat pentru un ziar obscur din Petersburg, West Virginia. În Tampa, Florida, am lucrat pentru o revistă de sport unde aveam o rubrică lunară despre box și wrestling. La începutul anilor 90 m-am mutat în Boulder, Colorado, și am descoperit o comunitate pasionată de literatură horror, așa că am început să scriu horror cu normă întreagă, iar asta m-a ajutat în tranziția mea către profesia de scriitor. Mai scrisesem, cu întreruperi, literatură horror și știam că asta voiam să fac cu adevărat.
C.N.: Ai o pasiune arzătoare pentru călătorii, ai văzut o mulțime de locuri exotice din toate colțurile lumii, ba chiar ai și locuit câțiva ani în Japonia. Iar de curând ai lansat Fatal Journeys , un volum de povestiri ale căror acțiuni sunt amplasate în decoruri exotice. Ce anume te inspiră când vezi un loc nou – arhitectura, oamenii, folclorul local?
L.T.: Fatal Journeys îl poartă pe cititor în locuri interesante și exotice cum sunt Japonia, Islanda, Namibia sau Noua Guinee. 
În afară de Noua Guinee, am vizitat toate locurile care apar în povestiri. În funcție de povestire, mă inspiră oamenii, locurile sau folclorul local. În povestirea The Butsudan am fost inspirată de altarele butsudan pe care le-am văzut când am locuit și am predat limba engleză la Tokio și de prietenii mei care aveau astfel de altare la ei acasă. Acest lucru, alături de festivalul Bon Odori, când se spune că morții se întorc să-și viziteze fostele locuințe, reprezintă premize minunate pentru o povestire.
O altă povestire din această colecție, și anume Summerland, a fost inspirată de excursiile repetate pe care le-am făcut la Nassau, în Bahamas, pe vremea când locuiam în Florida. Iar povestirea The High and Mighty and Me a fost inspirată de prietenii mei din Colorado care au o tarabă cu artificii pe care le vând pentru sărbătoarea de pe 4 iulie.
C.N.: Pentru cititorii care nu au avut ocazia să citească nimic din ce ai publicat până acum, cu care dintre volumele tale le-ai recomanda să înceapă lectura și de ce?
L.T.: Cu Fatal Journeys (Overlook Connection Press) deoarece este un melanj de erotic, supernatural și horror. A Respite for the Dead (Omnium Gatherum) deoarece acțiunea se petrece într-o versiune ficționalizată a unui orășel din New Mexico. Și The Safety Of Unknown Cities, un horror erotic care va fi republicat anul acesta de Overlook Connection într-o ediție ilustrată de artistul Glenn Chadbourne.
C.N.: Romanul tău de debut, The Safety of Unknown Cities, a primit numeroase distincții literare, inclusiv premiul Bram Stoker. Te-au impulsionat aceste premii să scrii în continuare povestiri horror sau erai deja hotărâtă să alegi această carieră profesională?
L.T.: Oricât ar părea de ciudat, vreme de câțiva ani m-am dedicat genului mister/suspans și am publicat 
trei romane de acest gen la editura Penguin (Nailed, Saving Souls și Left To Die). Mi-a plăcut să scriu acele cărți, dar am învățat un lucru, și anume că eu sunt, înainte de toate, o scriitoare de literatură horror. Faptul că am câștigat un Stoker pentru The Safety of Unknown Cities mi-a dat, cu siguranță, încredere, dar am știut dintotdeauna că voi scrie literatură horror, cu precădere horror erotic, deoarece asta îmi place să scriu. Pentru scriitorii aflați la început o să repet vechiul sfat: scrie ceea ce ție îți place să citești.
C.N.: The Safety of Unknown Cities este o metaforă foarte interesantă pentru un roman horror, cuprinde în ea speranță și teamă deopotrivă. Ce anume ți-a inspirat-o?
L.T.: Titlul vine din observația personală cum că mă simt cel mai în siguranță când hoinăresc pe străzile unui oraș necunoscut. Anonimitatea, alături de faptul că nimeni nu știe unde mă aflu, îmi dau o senzație de pace și calm. Desigur, acest lucru nu este valabil pentru orice oraș sau loc, dar, în general, sentimentul acela de singurătate deplină îmi este foarte drag.
C.N.: În numărul curent al Revistei de suspans, cititorii români se vor întâlni cu una din povestirile tale din colecția Fatal Journeys, intitulată Nikishi. Ce ne poți spune despre această povestire?
L.T.: Nikishi a fost scrisă inițial pentru seria ”Exotic Gothic”, editată de Danel Olson. Intenția antologiilor EG a fost accea de a surprinde atmosfera gotică în locuri străine, și am avut norocul să scriu pentru toate volumele seriei. Cu ani în urmă, am făcut o croazieră de-a lungul coastei Namibiei din vestul Africii și m-am gândit că uimitoarele dune de nisip și valurile înspumate și violente ale oceanului reprezintă un decor minunat. Am cercetat folclorul namibian și am aflat că unele triburi cred în existența metamorfilor, sau nikishi, care bântuie deșertul. Orașul-fantomă din povestirea mea este unul fictiv, inspirat din orașele abandonate devenite astăzi obiective turistice. Am scris Nikishi cu plăcere și am fost încântată când editorul Ellen Datlow a ales-o pentru antologia ”Best Horror Of The Year #5”.
C.N.: Care sunt planurile tale de viitor? Ce le pregătești cititorilor?
L.T.: Cititorilor le recomand să caute povestirile mele: Moth Frenzy în antologia ”Peeling Back The Skin” (Grey Matter Press), Dead Messengers în ”Fright Mares”, Extremophiles în ”Axes Of Evil 2” și Knockouts în ”Extreme Horror”, o antologie germană editată de Frank Festa.
Între timp, lucrez la mai multe proiecte, inclusiv un roman și câteva povestiri. Dacă vreți să vedeți în ce stadiu se află acestea, puteți vizita site-ul meu.
Traducere din limba engleză de Dan BUTUZA
