Pe Maria Ileană am cunoscut-o anul acesta, în mai, la târgul de carte Alba Transilvana, unde și-a lansat cel de-al treilea roman, „Moștenirea străbunilor”. Mi-a plăcut de ea pentru că, în ciuda firii emotive, reușește să demonteze, prin atitudine și cunoaștere, imaginea-tip pe care adulții o au despre tineri. Maria este ambițioasă, capabilă să susțină o conversație matură și are o mulțime de ocupații: participă la concursuri de șah (unde și câștigă), citește, desenează, cântă în cor. Și a scris trei cărți. Un motiv întemeiat să o invit la un interviu în speranța că poate, poate îi vom afla „secretul”.
Bună, Maria. Mulțumim că ai acceptat să ne răspunzi la întrebări.
Hei! Plăcerea este de partea mea.
Spune-ne câte ceva despre tine, să îi ajutăm pe cititorii RS să te cunoască.
Am 18 ani, în toamnă încep clasa a 12-a la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia, la profilul matematică-informatică intensiv informatică. Familia și prietenii sunt totul pentru mine, dar sunt momente în care îmi place să evadez la bunica mea, la munte, pentru a petrece câteva clipe doar cu mine. Ador să călătoresc și să-mi ocup timpul cu diferite activități.
Ești o scriitoare foarte tânără. Când și cum ai început să scrii?
Cred că era vara dinaintea clasei a 7-a, la un concurs de șah. Le spuneam la două prietene o poveste să adoarmă mai ușor, iar fratele uneia dintre ele m-a provocat să scriu ceva, orice, mai bine ca el. Acum îi mulțumesc din suflet pentru acel pariu, pentru că din momentul în care am început să conturez povestea m-am simțit ca și cum m-aș fi redescoperit. A fost amuzant și emoționant în același timp.
La 18 ani ai deja publicate trei romane. Sunt convinsă că în spatele acestora se află multă muncă, dar și o disciplină de fier. Cum ai reușit să rămâi conectată la poveștile tale, fără să cedezi tentațiilor „vârstei”?
Adevărata provocare era să echilibrez scrisul cu viața mea și așa plină de alte activități. Părinții m-au crescut în mijlocul lor așa că niciodată nu am avut timp de alte tentații. Le datorez totul pentru copilăria pe care mi-au oferit-o și care m-a făcut ceea ce sunt astăzi. Datorită lor am reușit de mică să diferențiez ce puteam face, de ce trebuia să fac, iar după asta mă ghidez și astăzi.
Ce autori te inspiră?
E greu de spus. Nu cred ca autorul are impact asupra mea, ci povestea. Am citit cărți de același scriitor și nu toate au avut un impact asupra mea. Așa că, pe acest principiu, spun: Pierce Brown, Dan Brown, J. K. Rowling, Sabaa Tahir și Suzanne Collins. Deocamdată nu sunt și scriitori români pe listă, dar sunt în proces de adăugare.
Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o până acum de pe urma scrisului?
Nu știu dacă pot să aleg una. Toată susținerea venită de la cei din jurul meu m-a copleșit și încă o face. Scrisul în sine mi-a oferit un sentiment unic și numai gândul la serile petrecute în fața laptopului îmi aduce un zâmbet pe buze. Oamenii minunați pe care i-am întâlnit, iar mai apoi cuvintele de la cititori… toate acestea.
Recent ai lansat „Moștenirea străbunilor”, un roman young adult. Care este povestea din spatele acestuia? Cum ai început să îl scrii și care a fost parcursul până la final?
Când în clasa a opta am terminat „Lanțul secretelor” am știut că povestea aceea are și altceva de spus. Am făcut o pauză totuși ca să scriu „Puterea destinului”, iar acela a fost cel mai bun lucru pe care l-aș fi putut face. Între timp mi-am schimbat mult stilul, devenind oarecum demnă de a continua, dar știam că trebuie să fie un roman singur și nu un al doilea volum. Era prea mare diferența între ceea ce voiam să scriu și ce am scris. „Moștenirea străbunilor” a fost cartea care m-a solicitat cel mai mult până acum, iar pe parcursul ei am evoluat, spun eu. M-am atașat enorm de ea și până la final am stat cu sufletul la gură, cot la cot cu personajele mele.
Citind „Moștenirea străbunilor”, am rămas cu profunda impresie că volumul face parte dintr-o serie. M-am înșelat cumva, pregătești o continuare, eventual un prequel?
De când am început să scriu am știut că nu vreau o continuare. Povestea e încheiată pentru Ema și ar fi crud din partea mea să o mai supun la o altă serie de întâmplări, deși știu sigur că o fată ca ea va trăi doar în centrul acțiunii. Totuși, mi-ar plăcea un prequel, poate în viitor, nu promit nimic.
Se tot spune că adolescenții și tinerii nu mai citesc. Tu cum vezi lucrurile din experiențele pe care le ai zi de zi, alături de colegii și prietenii tăi?
Cred că cei care spun asta ar trebui să se uite din când în când pe tabletele sau telefoanele tinerilor pe lângă care trec să vadă dacă nu cumva citesc, de fapt. Glumesc, desigur, dar nu cred în totalitate ceea ce se spune. Dintre prietenii mei majoritatea citesc la fel de mult ca mine și dintre colegi pot spune că știu câțiva de la care trebuie să împrumut cărți. Da, astăzi există mai multe activități din care putem alege, dar asta nu înseamnă că lăsăm lectura deoparte. Se mediatizează mult ideea asta și, sincer, poate fi o cauză pentru care până la urmă tânărul chiar ar lăsa cartea deoparte. Noi citim tot ce prindem, de la documentare până la povești. Așa că atunci când ni se pune pe frunte acea etichetă, plus vorbele persoanei X care afirmă că ce facem noi nu se numește lectură, nu pricep de ce se mai miră oamenii că mai bine ieșim la fotbal decât să stăm pe o bancă citind.
Citești literatură română? (Dacă da, de care?)
Anul aceste am început să descopăr ceva mai mult din ce avem în țara noastră și sunt plăcut surprinsă. Am început, de fapt, acum ceva ani să citesc pe wattpad și sunt unele persoane cărora aștept cu nerăbdare să le cumpăr cărțile. Fantasy, SF, psihologice, polițiste, orice. Teresa Wojcik, Teodora Matei, Lucian Dragoș Bogdan, Lavinia Călina, Bogdan Hrib și Daniel Timariu sunt câțiva care m-au atras de la început.
Ce planuri ai pentru viitor?
Să încep o trilogie, să intru la facultatea de litere din Cluj, să fac ceva master și, într-o zi, să devin editor. Desigur toate astea fără să mă opresc din scris.
Mult succes în tot ce îți propui.
Mulțumesc din suflet:)