Teddy Ted se așezase pe treptele saloon-ului cînd din spate
vocea îi păru cunoscută de șira spinării. Paco lucise pistoalele
dintru un îndărăt mai de departe. Să fie alcoolul de porumb?
să fie Pană întunecată? gîndi el, la fel de devorată fața de ultimele
gheare de urs
Nu încerca să depistezi Teddy, nu vei gîndi nimic de unde
îți va veni placida, fecunda moarte delivrată ca din tun
nu încerca să duci nici mîna-n coburile suple căci runde
Rune te vor face colturile tăcute. din umbre înșirate te sun.
susur de cobre
Teddy încercă să plece urechea: pe unde din copertine, pe unde
din ciotîrne cobora vocea ca ghinturi pe sure mînii odinioare
tremura mîna, gîndirea cum Paco ucise luna plină iubirea-i iubire
și mîna de la genunchi neobservată gîndea o siameză răzbunare
din ciotîrne, hambar, lat de stradă vocea curbată de spațiu pierdea
urechea lui Teddy venea după ea. Te fac, piază, mi-ai ciuruit fața
părea să răzbată nici din hambar vocea lui Paco ternă așijderea
din toate părea că nu vrea să răsune să dea de gol decît pe piața
lungă de vînt
de unde, de unde, de unde așterne vîntul amenințării? de unde? Teddy
se întreba crîncenat ca un corb, ca un vînt, ca un winnetou înjunghiat
la apus corbi și suspine, știa fiecare loc pe un alt pe de rost înșirat
în memorie, pe ciotîrne, pe rune, pe umblete, Paco se simțea Teddy
mînă de răzbunat
til lata ( =mîna răzbunării) sunase pistolul fără să fie tras din cob
acolo umbra lăsase sîngele ca pe o cretă ciob după ciob după ciob
