Pentru mine, sfârșitul verii este mai mult decât o perioadă delimitată în timp, mai mult decât o frântură dintr-un anotimp; este o stare, un sentiment aparte, un melanj de nostalgie, anticipare și speranță. Atunci încep să mă dezmorțesc și să îmi suflec cu adevărat mânecile. Niciodată la început de an, pe 1 ianuarie, în vremea nașterii și a decesului rezoluțiilor nerealiste. Doar la sfârșit de vară, când toropeala și leneveala se scurg din membre ca praful dintr-o haină veche, lăsând în urma lor o luciditate aproape dureroasă – iată că s-a dus și anul ăsta (și ce s-a ales de el?). Sigur, în calendar, cele patru luni care mă despart de ultima zi a lui decembrie sunt intacte, așteptând să fie trăite, fructificate; totuși, simt nevoia ca la final de august să trag o linie și să construiesc peste ea. Probabil este un obicei rămas din școală când, în ultimele săptămâni din vacanța mare, mi se aminteau responsabilitățile pe care le neglijasem în cele două luni de trai lipsit de griji (temele pentru vară, repetatul materiei învățate în anii anteriori, trezitul dimineața drevreme).
În același spirit m-am raportat și la literatura SF, F&H românească promovată în ultimele luni. Principala mea tristețe în ceea ce o privește este lipsa ei de vizibilitate în cadrul mai larg al literaturii românești. Sau ce se consideră a fi literatură (apropo de ce se consideră: am văzut recent un top al cărților vândute de un magazin online din țara noastră; la categoria literatură românească, pe primul loc era seria Fluturi). Urmăresc o serie de site-uri literare generaliste, însă conținutul acestora este concentrat majoritar pe autorii români „în vogă” la momentul respectiv – autori publicați la edituri mari. Discut frecvent cu cititori de literatură, cunoscuți în diferite contexte, și foarte, foarte puțini par să știe că în România se scrie SF sau fantasy sau horror. Sigur, acestea sunt doar observații făcute prin prisma interacțiunii cu un univers restrâns. Realitatea se reflectă în vânzări. În niciun top de vânzări din țară nu am văzut prezente cărți ale autorilor români de SF&F.
Totuși, nu pot lăsa această tristețe să mă acapareze. Pentru că toamna este aproape, foarte aproape, ceea ce înseamnă că începe un nou ciclu. Și începe bine, cu Romcon (1-3 septembrie, Râmnicu Vâlcea), AntareSFest (8-10 septembrie, Brașov) și Filit (4-8 octombrie, Iași), care în acest an va găzdui evenimente dedicate literaturii Fantasy, avându-i ca invitați pe scriitorii Sebastian A. Corn, Marian Coman, Michael Haulică, Alexandru Lamba, Dănuț Ungureanu. De asemenea, aștept cu nerăbdare și de-a doua ediție a Sci+Fi Fest, despre care se zvonește că va avea loc la sfârșit de septembrie.
Veștile bune nu se opresc aici: trilogia „Pragul” a Doinei Roman va fi tradusă pentru piețele din Australia și Noua Zeelandă.
Începutul acesta de toamnă se anunță a fi unul plin și, sper din tot sufletul, că va stârni în rândul publicului ecourile pe care literatura românească de nișă le merită.
