Când țara în care trăiești se clatină între furie și neputință, cel mai greu de scris mi se par editorialele cu subiecte literare. Invariabil, în gând îmi vin doar idei legate de proteste, contramanifestații, politicieni, oameni, câini, hoți, mincinoși. Și ar fi păcat să deturnez profilul revistei când circ gratuit, deși fără pâine, avem chiar sub nasul nostru, în minunata lume a literaturii „underground”, cum alint eu Science-Fiction-ul, Fantasy-ul și alte genuri așa-zis minore.
Mă refer la clasicul „noi contra lor”, „fandom” versus non-fandom, generator de multe dispute și discuții sterile, care nu conduc la altă concluzie în afară de aceea că preopinenții vor continua să ducă același război de uzură, folosindu-se de aceleași arme – răutatea, invidia și atitudinea de superioritate atoateștiutoare. În caz că vă întrebați care este treaba cu acest fandom, cine este, cu ce se mănâncă și, mai ales, de ce anume se face vinovat, nu cred că veți găsi un răspuns clar, deși alți redactori s-au străduit să delimiteze conceptul. În dicționarele britanice, fandomul se referă la un grup de fani care împărtășesc interese comune. În realitatea profund românească a literaturii „underground”, termenul are o mare labilitate în ceea ce privește componența sa, aici fiind incluși de-a valma atât cititori de SF&F&H, cât și autori și editori, după niște criterii obscure, principalul fiind „în fandom sunt oamenii care îl susțin pe X”, unde X este de obicei editor sau autor. În concluzie, mai toate persoanele care la evenimente își fac apariția în preajma odiosului X sau îi dau like pe Facebook, intră automat în sfera de influență a acestuia și, în consecință, în fandom. Din câte am observat până acum, definiția românească a fandomului și, mai ales a membrilor aceluia, este dată tocmai de cei care se bat cu pumnul în piept că ei nu fac parte din el. Un fel de: cine nu este cu mine, în concepții și atitudine, este împotriva mea.
Fiecare este liber să creadă și să procedeze după cum îi dictează rațiunea, însă mi-ar plăcea să ne consumăm surplusul de energie în activități cu adevărat importante pentru noi și pentru cei din jur. Bârfele, coatele pe sub masă, afirmațiile tendențioase, dar și focul verbal deschis, agresiv, nu aduc vreun serviciu niciuneia dintre părți. Da, sunt amuzante articolele acelea cu replicile răutăcioase (dar inteligente) pe care autori celebri și le-au servit unii altora de-a lungul timpului. Uităm însă că, în multitudinea de subiecte scandaloase care apar în presa națională, gâlcevile dintre niște zeci de oameni, cât numără însumat fandomul și non-fandomul, trec aproape neobservate dacă nu implică topoare, săbii și mascați.
Și-atunci, pentru ce atâta risipă de energie? De ce să ne străduim să-i desființăm pe ceilalți când ne putem înființa pe noi înșiși mai buni, mai competenți?
„… Fiecare este liber sa creada si sa procedeze dupa cum ii dicteaza ratiunea …” ar putea fi piatra de temelie a constiintei oricui fandom-ist. Iar daca optiunile personale sunt insotite de argumente sau, dupa caz, de contra-argumente atunci constiinta personala este mai mult decat o valoare in sine. Este o eticheta!