Un anti-detectiv bețiv (Ken Bruen – „Garda”)

Ken Bruen – „Garda” (Jack Taylor #1)

Traducerea: George Arion Jr.

Editura Crime Scene Press

București, 2016, 256 pag.

Până acum nu am reușit să ajung în Irlanda, dar citind „Garda” m-a cuprins o dorință febrilă de a acolo cât mai curând. De preferință în Galway, pitorescul oraș în care se petrec evenimentele la care mă voi referi în cele ce urmează.

Jack Taylor este un fost polițist, exclus din „Garda” irlandeză din cauza alcoolismului. Pus pe liber, nu are altă soluție pentru a-și întreține viciul decât să facă ce se presupune că ar ști cel mai bine un fost polițist, și anume, pe detectivul (ca activitate complementară pariurilor pe câini). Din nefericire, protagonistul nu prea se dovedește a fi priceput în această meserie. Când Ann îl contractează pentru a-l găsi pe ucigașul fiicei ei, Jack intră în câteva încurcături care îi aduc ochi vineți și degete rupte, bănuiala despre cine ar putea fi criminalul, dar și niște cadavre în dulap, precum și o cazare pe termen scurt la dezalcoolizare. Ancheta îi scapă de sub control la fiecare pas (făcut, desigur, pe loc), dar din (ne)fericire pentru protagonist, nu și sticla.

Unele întâmplări sunt previzibile, iar listele acelea
cu formații
motivații
caracterizări
care apar la fiecare două pagini devin, de la un punct încolo, obositoare. Totuși, romanul este captivant. Narațiunea are iz de sinceritate autentică, alunecă în fața ochilor precum o bere rece pe caniculă, lasand impresia ca povestitorul este chiar în fața ta, cu un pahar de brandy în mână, povestindu-și pățaniile. Este simplă, cu figuri de stil accidentale, dar se remarcă prin abundența de referințe muzicale și cinematografice. Da, și bahice, desigur. Însă stilul lui Bruen, așa simplu cum este, nu pică în frivolul derizoriului, ci clădește o atmosferă intimă, confesivă, de jurnal (de altfel, textul este scris la persoana I). În plus, beneficiază de câteva jocuri de cuvinte inspirate pe care, chiar dacă limba română nu reușește să le surprindă în deplinătatea sensurilor lor, George Arion Jr, traducătorul volumului, ni le face cunoscute în notele de subsol.

Povestea polițistă debutează și rămâne în plan secundar, prim planul ocupându-l viața detectivului Jack Taylor: lupta cu dependența de alcool, decesul prietenilor, pierderea femeii de care este îndrăgostit, evacuarea din locuință. Acest aspect face din „Garda” un roman accesibil unei categorii mai largi de cititori, nu doar celei a iubitorilor genului mystery&thriller. De asemenea, fiind scris într-un stil nepretențios, acest roman este o lectură lejeră, de călătorie sau de vacanță. Totuși, iar aici îmi recunosc plăcerea vinovată, pentru unii s-ar putea dovedi un veritabil page turner, deci sunt șanse ca pe unii dintre voi să vă prindă miezul nopții citindu-l.

Despre Cezarina Nicolae

Cezarina Nicolae a scris 54 articole în Revista de suspans.

Cezarina este autoare de proză fantastică (sub pseudonimul Cezarina Anghilac), prezentă în mai multe reviste online. Una dintre povestirile ei se regăsește în antologia Best of Mystery & Horror #1. A urmat cursurile celei de-a doua ediții a Atelierului de scriere creativă SF&F, iar din noiembrie 2015 are în grijă sumarul Revistei de suspans. De două ori pe lună moderează ateliere creative la Clubul Scriitoarelor și participă la cenaclul literar al Secției 14.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *