Silviu Urdea – „Nu mă tem”
Ed. Libris Editorial, 2016
„Nu mă tem” reprezintă al doilea roman al lui Siviu Urdea, un brașovean care, nu este doar scriitor ci și sportiv de performanță – Strongman – reprezentând România la competiții internaționale. Primul roman, intitulat „Suflet pierdut” l-a publicat la 20 de ani la editura Herg Benet.
Având în vedere acest background personal mai puțin obișnuit pentru un om din lumea cărților, cred ca scrierile lui incită cu atât mai mult curiozitatea. Între coperțile negre, elegante, ale acestui roman am regăsit o poveste bine scrisă, pe care am parcurs-o în două zile, pe nerăsuflate.
Personajul principal, Filip, se trezește imobilizat de un pat și cu mintea plină de întrebări. Nu știe cine este, cum a ajuns acolo. Uneori pare a nu-și aminti cuvinte care să exprime lucruri simple, alteori îl obsedează frânturi de amintiri despre care nu știe cu certitudine dacă sunt ale sale. Ihrin este doctorița dementă care îl tine prizonier, îi aplică tratamente cu electroșocuri și îl obligă să înghită pumni de medicamente, pretinzând ca totul e pentru binele lui.
Până la ultimele pagini, cititorul, ca și Filip, se întreabă de ce. Ihrin își torturează „pacientul”, oscilând între ură (pe care o simte față de toți bărbații) și episoade de atracție erotică. Are ea intenția de a-l însănătoși, așa cum pretinde, sau vocile din mintea lui Filip au dreptate atunci când îl îndeamnă să facă tot posibilul pentru a o ucide și a se elibera?
Personajele secundare sunt puține, dar memorabile – în special motanul dolofan și agresiv al lui Ihrin, Tăciune, care are un rol important în grăbirea deznodământului. Sunt, cred, trei lucruri pentru care recomand romanul – primul este, cum am spus, modul complex în care sunt construite personajele și interacțiunea dintre ele. Al doilea este limbajul, ușor de parcurs fără a fi facil, presărat cu multe figuri de stil care se integrează perfect în text, fără a face o notă falsă. Al treilea este pentru buna dozare a misterului, care-l face pe cititor să se întrebe, până la final, care va fi deznodământul.
Am uitat să menționez că acțiunea se petrece chiar în Brașov, orașul de origine al lui Silviu Udrea, și face apel, din când în când, la locuri bine cunoscute celor care l-au vizitat. Este și o ocazie pentru o călătorie imaginară și, de ce nu, o lectură potrivită pentru o vacanță.
