Lucian Dragoș Bogdan – Pânza de păianjen
Tritonic, București, 2014
Pe Lucian Dragoș Bogdan l-am descoperit ca autor dintr-un fel de solidaritate de breaslă. Colegi de editură fiind, el mi-a făcut onoarea să-mi cumpere și să citească romanul meu, Nume de cod: Arkon, așa că debutul lui în genul mystery&thriller a fost ocazia perfectă de a întoarce gestul.
Lucian este iubitor și autor de SF. Debutul său în literatura polițistă s-a petrecut după o lungă muncă de convingere a editorului Bogdan Hrib, iar, cu ocazia participării la târgul de carte de la Deva, autorul mărturisea că nu a fost foarte sigur că este capabil să producă un astfel de roman.
Cadrul istoriei este o convenție de crime fiction care are loc la Râșnov. Scriitori cu o mai mică sau mai mare notorietate se adună la eveniment pentru ca spectrul morții să-și facă apariția și participanții să cadă precum popicele. Primele secvențe ale romanului sunt cumva eterice și melancolice. Dar pe măsură ce acțiunea progresează, ritmul devine din ce în ce mai alert. Lectura este plăcută și captivantă. Lucian Dragoș Bogdan are o scriitură directă, fără prețiozități. Acțiunea, deși complicată și plină de detalii este ușor de umrărit. Cititorul este confruntat nu cu una, ci cu multiple perspective asupra crimelor. Practic, fiecare dintre personaje are ocazia să prezinte propria versiune asupra evenimentelor. Nu lipsesc introspecțiile psihologice, Lucian dovendindu-se un fin observator al naturii umane. Autorul nu se sfiește să folosească tușe groase și culori puternice în conturarea personajelor. Scenele de amor sunt insinuate cu ușurință, autorul reușind să evite vulgaritatea chiar și în cele mai fierbinți momente ale poveștii.
Dacă vă plac whodunnit-urile, atunci este foarte probabil să vă captiveze Pănza de păianjen. Dar decorul și izul sunt pur românești. De la replici până la modul în care oamenii realționează între ei și imaginile urbane, suntem acasă. Un puct în plus pentru modul în care autorul surprinde mediul literar românesc, cu rivalitățile și provocările sale. Am reușit chiar să descopăr, sub aparența personajelor, personalități cunoscute. Sau poate nu. Căci, nu-i așa? – „orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare″.
La capitolul minusuri – căci nu sunt eu dacă nu identific și din astea – aș menționa personajul Irina – tânăr autor debutant, care este un fel de raisonneur involuntar al romanului, datorită faptului că ea participă pentru prima dată la eveniment. Este o fată cuminte și modestă. Prea cuminte și prea modestă. Deși, la un moment dat, Irina capătă o pată de culoare într-un moment și o direcție cel puțin surprinzătoare, este, după umila mea părere, cam puțin. Mi-ar fi plăcut să fie mai conturată, ca personaj. Să fie tânără și ca atitudine, nu numai ca vârstă.
Una peste alta, Pânza de păianjen este un roman pe care îl recomand. Și-mi permit să-i adresez o provocare lui Lucian Dragoș Bogdan. Nu m-aștept să abandoneze marea dragoste, literatura SF, dar mi-ar plăcea să recidiveze și în genul mystery&thriller.
