Dror Mishani – „Dispariția”
Traducere: Luminiţa Gavrilă
Editura Trei, 2013
Puțini autori sunt conștienți de importanța contactului concret și direct cu cititorii. Nu mă refer la lansările cu tam-tam și ștaif, ci la simpla prezență într-un târg de carte sau o librărie. Mai ales dacă vorbim de o prezență agreabilă. Un zâmbet, o replică amabilă și inspirată pot convinge un cititor să cumpere o carte, chiar dacă numele de pe copertă nu-i spune nimic. Dincolo de asta, depinde de talent…
Pe Dror Mishani l-am cunoscut la Bookfest, cu ocazia lansării romanului său „Dispariția”. Omul s-a dovedit a fi carismatic, amabil și dornic de dialog. Mi-am spus: „dacă romanul e la fel de interesant pe cât este autorul, m-am scos.”
Ei bine, m-am scos. „Dispariția” este primul roman din seria care-l are în vedere pe Avi Avraham, angajat în departamentul Persoane Dispărute al poliției dintr-un mic orășel de lângă Tel Aviv. Nu avem nici pe departe de-a face cu un supererou. Deși și-a dorit de mic să fie polițist și nici inteligența nu-i lipsește, Avi manifestă oarece stângăcii din punct de vedere profesional, în principal datorită sensibilității care îl face să se implice emoțional în cazurile anchetate.
Cu puțin înainte de încheierea zilei de muncă, în biroul lui Avi vine o femeie care reclamă dispariția fiului său adolescent. Polițistul încearcă să o convingă că e doar o toană a vărstei și că puștiul va apărea până a doua zi. Dar băiatul nu apare.
Ancheta stârnește apele pentru toate personajele: polițiști, martori, rude și prieteni ai acestora. Mersul anevoios al investigației scoate la iveală aspecte ale personalității personajelor care nu le erau cunoscute nici lor. Pe parcursul cărții, Mishani dezvăluie treptat caractere și istorii. Și toate acestea se reflectă, în diferite feluri, în viața, activitatea, frustrările, singurătățile și temerile lui Avi.
Marea calitate a cărții lui Mishani este faptul că abordează tema unei anchete obișnuite de poliție, într-un cartier ca oricare altul și îi urmărește meandrele, reușind să îi imprime dinamism și să o facă palpitantă.
Un alt atuu al volumului este faptul că avem de-a face cu unul dintre puținele romane crime din literatura israeliană. Dror Mishani a povestit, la întâlnirea amintită, că acest gen literar de-abia acum a început să-și facă loc în preferințele cititorilor din această țară. Deși cartea nu abordează teme majore ale istoriei și societății Israelului, Mishani reușește să strecoare elemente care definesc fără echivoc spațiul geografic și social al acțiunii și aspectele care fac din acestea un context aparte.
Întrebat dacă există aspecte autobiografice în roman, autorul a ales să ne împărtășească momentul în care sora sa și-a întrebat mama dacă citește „Dispariția” și în ce punct al acțiunii a ajuns. „Am ajuns la momentul în care fac jogging”, a răspuns aceasta.
Dincolo de aspectele individuale ale cărții, avem de-a face cu un crime în toată regula. Dacă sunteți iubitori ai genului, sigur nu veți fi dezamăgiți.
