Aurel Cărășel – „Moartea ca o cocotă de lux”
editura Tritonic 2016
Le-am spus odată unor elevi de liceu pe care încercam să îi conving să citească opinia mea conform căreia o carte este, printre altele, și unul dintre cele mai ieftine mijloace de a călători.
O călătorie ne propune și Aurel Cărășel în romanul său „Moartea ca o cocotă de lux”. Un voiaj în Parisul văzut prin ochii unui neanț haios, detectiv particular. Da, există un astfel de specimen. Cel puțin așa zice autorul. Agenția unde lucrează eroul nostru primește misiunea de a compromite o damă bine din înalta societate în vederea unui viitor divorț. Și de aici se declanșează un adevărat haos.
Scrisă la persoana întâi, romanul te prinde de la primele pagini. Aurel Cărășel ia mitul detectivului particular șmecher, sigur de sine, pauper și cu un simț al umorului ușor grosier și îl îmbogățește cu naționalitatea germană și cu o mândrețe de cocoașă, sursă de autoironie pe parcursul întregului roman. Povestea se complică rapid și exact atunci când te aștepți mai puțin, autorul adaugă un nou aspect surprinzător. Cartea beneficiază de toate ingredinetele genului: mister, acțiune, răsturnări de situație, femei frumoase, un decor de zile mari. Și, evident, nimeni și nimic nu este ceea ce pare. Toate acestea într-o dispoziție de comedie ușoară care face ca romanul să pară un fel de vacanță. Acțiunea se petrece în anii ’90, așa încât beneficiem și de alte elemente menite să adauge o savoare retro cum ar fi faxul sau telefonul fix. Deși, între noi fie vorba, perioada în chestiune nu este chiar așa de îndepărtată…
Recunosc că uneori firul narativ mi s-a părut ușor prea complicat și insuficient descâlcit pentru cititor, cu atât mai mult cu cât beneficiem, de fapt, de un singur punct de vedere asupra întregii povești: cel al detectivului neamț. Pe de altă parte, m-am distrat atât de bine citind romanul, că nu a mai contat.
Cât despre eroul nostru, este un tip simpatic, carismatic – în ciuda handicapului, ironic, un detectiv abil și, în ciuda aparențelor, un profesionist adevărat. Și, să mă ierte descendenții mândrilor teutoni, ăsta nu e neamț, cum nu sunt eu chinezoaică.
Ce mai încolo și încoace, dacă aveți chef să vă relaxați cu o poveste crime savuroasă și – de ce nu? – să vă plimbați un pic prin Orașul Luminilor cu prețul unei cărți – o opțiune este „Moartea ca o cocotă de lux” de Aurel Cărășel.
