Andra Pavel –
Editura Crime Scene, Bucureşti, 2011
224 pagini
În cursul anului 2011 şi în prima jumătate a anului 2012, interesat de stadiul literaturii române contemporane şi de viitorul acesteia, am căutat cu interes să citesc tinerii (uneori, ca în cazul de care se ocupă această recenzie, chiar foarte tinerii) scriitori apăruţi la noi pe piaţă. Printre aceştia, unii nu s-au dovedit pe gustul meu, alţii mi s-au părut promiţători şi mi-am propus să le urmăresc cariera în continuare, în fine, alţii – nu foarte mulţi – mi-au plăcut din primul moment, astfel încât am citit cu drag absolut toate textele sau cărţile lor care mi-au ajuns la îndemână.
Andra Pavel scrie plăcut, curat, interesant, profesionist, textul ei pretându-se fără probleme atât la o ecranizare, cât şi la o traducere. Bravo!
Andra Pavel face parte din această ultimă categorie. Romanul tinerei, intitulat În braţe străine (un titlu deopotrivă adecvat conţinutului şi inspirat din punct de vedere comercial), se înscrie curajos (şi cu succes!) în seria de romane thriller-policier-noir care se consolidează în momentul de faţă în ţara noastră, serie pornită, probabil, de la romanele unor titani precum Rodica Ojog-Braşoveanu şi George Arion, serie în care s-au înscris cu realizări notabile Lucia Verona, Ivona Boitan, Oana Stoica Mujea ş.a. Printre aceste nume deloc necunoscute, Andra Pavel îşi face loc cu dezinvoltură remarcabilă şi cu talent indiscutabil – constituind în acest moment un punct de reper în domeniu şi un model de urmat pentru partea tânără a acestui segment literar.
Dar să ne îndreptăm atenţia asupra romanului propriu-zis. Nu voi intra în detalii privind povestea – ajunge să menţionez că este cea a unei tinere jurnaliste cu un trecut nu tocmai curat şi cu un prezent mai complicat decât ar trebui să fie cel al unei persoane de vârsta ei (în ciuda meseriei nu tocmai banale), o tânără jurnalistă pe care slujba, trecutul, prezentul şi sentimentele o împing într-un lanţ de evenimente primejdioase, implicând-o tot mai adânc în lumea interlopă şi în lumea secretă a României moderne. De altfel, un plus al cărţii îl constituie tocmai complexitatea poveştii – am putut distinge cel puţin trei fire narative principale (vizând, separat şi uneori laolaltă, secretul întunecat, prezentul incitant şi viaţa intimă a eroinei), împletite corect şi ingenios. Avem dragoste, acţiune şi mister, în proporţii bine dozate. În fine, avem o eroină interesantă şi credibilă, un fel de James Bond feminin mult mai puţin sigur pe sine, vulnerabilitatea şi confuzia caracteristice personajului central sporindu-i, în fapt, credibilitatea. Desigur, întâmplările din roman sunt mult mai palpitante decât ar putea fi unele petrecute cu adevărat în ţara noastră, dar să nu uităm că avem de-a face cu o operă de ficţiune, şi, de asemenea, trebuie subliniat că autoarea a reuşit să se păstreze permanent la limita dintre spectaculos şi verosimil, astfel încât, dacă acţiunea cărţii ar fi fost, de exemplu, plasată în Statele Unite, ar fi putut părea inspirată din fapte reale.
M-a impresionat plăcut şi stilul – direct, la obiect, dar nu sărac, iar intersectarea poveştii cu fragmente din alte momente ale vieţii eroinei (fragmente legate direct de aventurile prin care ea trece, dar care, totodată, sunt inserate de către autoare în stil „decupaj” şi utilizate în aşa fel încât abia după parcurgerea întregului roman cititorul le va putea înţelege pe deplin semnificaţia – până atunci urmând să îşi bată capul cu un alt mister între mistere) îmbogăţeşte atât povestea, cât şi calitatea literară a scrierii.
Ca o concluzie, Andra Pavel scrie plăcut, curat, interesant, profesionist, textul ei pretându-se fără probleme atât la o ecranizare, cât şi la o traducere. Bravo!
Despre Oliviu CRÂZNIC
Oliviu CRÂZNIC a scris 2 articole în Revista de suspans.
Oliviu Crâznic s-a născut la Lupeni, la 1 noiembrie 1978. Părinţii săi, Dorothea şi Oliviu, profesori de limba şi literatura română, au învăţat multe generaţii de copii din acest oraş. Este mândru de locul său de baştină şi, chiar dacă s-a stabilit la Bucureşti, consideră Lupeniul adevărata sa „casă”. Îşi aminteşte cu recunoştinţă de dascălii săi: doamna învăţătoare Olga Căceu, de la Şcoala Generală Nr. 3, doamna profesoară Emilia Velcea, la Şcoala Generală Nr. 2 şi doamna profesoară Ardelean, de la Liceul Teoretic, ca să îi menţionăm doar pe cei care i-au fost diriginţi. Fiind pasionat de istorie, păstrează mereu vie amintirea profesorilor de istorie, doamna Măruţă şi domnul Tănase. A absolvit Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Bucureşti şi este licenţiat în Instituţii de drept penal şi Instituţii de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, cu lucrarea de diplomă în Criminalistică. A urmat cursurile de formare a mediatorilor, organizate de Asociaţia „Pro Medierea”, iar din 2002 este consilier juridic şi membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România. De asemenea, redactează cărţi de Drept pentru prestigioasa editură C.H. Beck, fiind şi îngrijitor de ediţie la prima lucrare din colecţia Compendium. De curând, şi-a lansat cartea „...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, la Editura Vremea, o editură de valoare, care promovează literatura de calitate, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest. Apariţia unui asemenea roman se impunea ca o necesitate, romanul gotic nefiind reprezentat în literatura română, existând doar nuvele în stil gotic (Voiculescu, Eliade). Valoarea romanului este dată mai ales de documentarea laborioasă. Ideea a pornit de la un proces verbal din secolul al XVIII-lea (Visum Et Repertum) întocmit de o comisie de anchetă şi înaintat împăratului Austriei. Echipa, alcătuită din medici şi ofiţeri, a fost trimisă să investigheze o serie de evenimente stranii petrecute într-un orăşel situat la graniţă. Dar la conturarea acţiunii şi a personajelor au contribuit şi alte documente medievale, cum ar fi Directorium Inquisitorium şi Malleus Maleficarum, desprinse direct din arhivele Inchiziţiei. Oliviu Crâznic a fost pasionat dintotdeauna de mistere, citind cărţi precum Malleus Maleficarum şi direcţionându-şi romanul spre o atmosferă aparte. Scriitorul nu a început cu povestiri scurte sau cu alte tentative de publicare, ci direct cu această primă scriitură de amploare, un lucru de apreciat, conform lui Horia Nicola Ursu, la un tânăr autor care a reuşit să producă literatură de calitate la prima încercare. Acelaşi Horia Ursu, scriitor, editor, critic, a precizat la lansarea cărţii că romanul lui Oliviu Crâznic poate sta în bibliotecă, la loc de cinste, alături de Paul Feval şi H.P. Lovecraft. Pe blogul Fan SF, Nicolae Voicu l-a comparat cu scrierile lui Stephen King. Michael Hăulică, unul dintre cei mai mari autori de literatură SF de la noi, consideră că autorul Oliviu Crâznic va trebui acum să se autodepăşească, va fi nevoit să scrie o carte mai bună, pentru că odată cu acest prim roman, a stabilit un standard ridicat pentru el însuşi. Apărut la Editura Vremea, în condiţii grafice deosebite, romanul „… Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este un horror bazat pe cronici medievale. Acţiunea cărţii se petrece în Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevărat Rău. Nobilul decăzut, Arthur de Seragens, fiind invitat la nunta unei necunoscute, într-un castel bântuit, se trezeşte prins într-o mreajă a trădării şi crimei. În atmosfera învăluită de mister, oaspeţii mor în jurul lui, răpuşi de un duşman inuman. Simţind că pericolul planează asupra frumoasei Adrianna de Valois, singura fiinţă de care i-a păsat vreodată, Arthur încheie o alianţă controversată cu cei mai puternici supravieţuitori. Aceştia au început o anchetă împreună, dar suspectându-se unii pe alţii… Cu siguranţă, romanul „… Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este o lectură perfectă pentru această vacanţă, iar Oliviu Crâznic va deveni un nume cu renume printre creatorii genului. Un nume cu care Valea Jiului poate să se mândrească, aşa cum şi el se mândreşte cu originea sa. (Petronela-Vali SLAVU)
Mulțumesc mult, Oliviu!