Dashiell Hammett – Omul umbră
Traducere de Vali Florescu
Seria Noir Masters
Editura Paladin, Bucureşti, 2013
Când auziţi Hammett, probabil vă gândiţi la Sam Spade şi la Şoimul maltez. Asta nu e rău, dar să nu uităm că Hammett a mai scris încă patru romane, Omul umbră fiind ultimul dintre ele. Nu se ştie exact de ce autorul nu a mai scris în continuare, însă una dintre variante este că era prea bolnav şi slăbit pentru a mai putea scrie, deşi ar fi dorit asta.
Acţiunea din acest roman are loc în New York-ul din perioada Prohibiţiei. Evident, dacă e prohibiţie, toată lumea bea alcool, indiferent de timp şi de loc. La fel procedează şi Nick Charles. Este un fost detectiv care a renunţat la această slujbă după ce s-a însurat cu Nora. Aceasta a moştenit câteva afaceri, pe care Nick le administrează acum, între timp cei doi călătorind prin lume şi participând la cât mai multe petreceri şi serate.
Ajunşi la New York cu ocazia sărbătorilor de iarnă (New York fiind oraşul de baştină al lui Nick), fostul detectiv află că secretara unui vechi amic, Clyde, a fost găsită ucisă şi că amicul lui este principalul suspect. Situaţia e şi mai complicată, Clyde fiind de negăsit. Nick este atras, practic fără voia lui, în investigaţie, fiind motivat mai mult de faptul că e convins că prietenul lui e nevinovat, chiar dacă toate dovezile indică în direcţia lui.
Motivul oficial al dispariţiei lui Clyde este că acesta, un inventator excentric, s-a retras undeva pentru a putea lucra în linişte la invenţiile sale. Însă se pare că a dispărut cu desăvârşire, nemaiputând fi contactat nici măcar de avocatul lui. Clyde are o familie pe măsură, cu o fostă soţie la fel de ciudată, un fiu mult prea atras de tot ceea ce înseamnă crimă şi o fiică răsfăţată care se îndrăgosteşte de Nick, chiar dacă nu recunoaşte asta.
Ancheta le va da ocazia lui Nick şi Norei să întâlnească o mulţime de oameni din mai toate categoriile sociale, de la cei din înalta societate la poliţiştii duri şi la gangsterii din cârciumile rău famate ale oraşului.
Descoperirea unui schelet a cărui identificare pune probleme va încâlci şi mai mult povestea şi aşa destul de complicată. Ca cititor, eforturile mele de a identifica adevăratul criminal au fost zadarnice. Nu ştiu dacă acest fapt este un plus sau un minus al cărţii, însă indiciile au fost fie prea vagi, fie prea puţine… fie neobservate. De aceea, am „sărit” de la un suspect la altul până la finalul romanului, final pe care l-am ghicit, însă doar parţial.
În ciuda acestui fapt, romanul mi-a plăcut. Hammett e un nume „greu” în literatura poliţistă, şi nu fără motiv. Acţiunea se derulează într-o perioadă interesantă, pe care Hammett a descris-o foarte bine indirect, prin personaje şi prin acţiunile acestora. Investigaţia, chiar dacă e prea complicată pe alocuri, e totuşi logică. Iar dialogurile amuzante şi replicile isteţe dintre Nick şi Nora reuşesc să destindă puţin atmosfera în momentele potrivite. Ca fapt divers, se spune că relaţia dintre Nick şi Nora este inspirată din relaţia pe care Hammet a avut-o cu iubita lui, Lillian Hellman.
Verdict: da, de citit.
