David Brin, Poștașul
Editura Paladin, București, 2013
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Pe măsură ce trece timpul și citim cărți după cărți, devenim din ce în ce mai greu de impresionat. Cel puțin acesta este cazul meu. Dar recunosc, „Poștașul” mi-a plăcut mult. Este o poveste superbă, care are darul de a reconstrui încrederea în specia umană.
Romanul lui Brin este un postapocaliptic. După un război absurd și niște schimbări climatice care au adus o iarnă prelungită, lumea s-a sălbăticit și civilizația a regresat. Societatea americană este compusă fie din bande de tâlhari, organizate într-un fel de forță paramilitară, fie din mici comunități care încearcă să supraviețuiască producând cele necesare traiului cu metode desprinse din istorie. O istorie pe care nu o mai cunosc decât cei mai vârstici.
Gordon este un supraviețuitor. Cu mulți ani în urmă, la începutul războiului, era student. Acum încearcă să trăiască și să găsească o zonă unde civilizația a supraviețuit. Din când în când se oprește în micile comunități pe care le întâlnește. Oferă mici scenete din piesele de teatru și cărțile pe care și le amintește. Smulge o lacrimă celor care-și mai amintesc cum era. Și stârnește curiozitatea celor prea tineri ca să-și amintească. În schimb primește găzduire și provizii pentru drum. Până într-o bună zi, când descoperă niște documente care-i schimbă destinul. Și pe al lui și pe al oamenilor pe care-i întâlnește.
Brin își urmărește eroul în procesul de redescoperire a propriei conștiințe. Gordon își abandonează condiția individualistă și redevine un membru al comunității. Ceea ce reușește admirabil autorul este să vorbească despre reîntoarcerea la civilizație, la spiritul națonal, fără să apeleze la sloganuri și sentimentalisme desuete. Implicarea oamenilor în crearea unei vieți mai bune în folosul tutror este greoaie și anevoioasă.
„Poștașul” lui Brin este un SF postapocaliptic. Dar și povestea unei redescoperiri. Și jurnalul unei călătorii inițiatice. Și o posibilă legendă a renașterii unei națiuni.
Cartea este o poveste antrenantă pe care o citești cu ușurință și plăcere. Iar după ce o termini rămâi cu gândul la ea, o vreme. Într-o lume plină de pericole și războaie, de calamități și de nenorociri, putem doar să sperăm că lumea nu va avea de înfruntat un asemenea dezastru și pustiul care ar urma. Romanul lui Brin ne aduce speranța că oamenii ar găsi resursele să redevină umani după un asemnea cataclism.
Sincer, nu știu cine și pe ce criterii realizează lista de lecturi obligatorii din literatura universală pentru elevi. Sau dacă așa ceva mai există. Dar dacă scopul lecturii pentru cei mai tineri dintre noi este încă acela de a-i forma, de a-i ajuta să descopere umanul din ei, atunci „Poștașul” lui David Brin este o carte pe care să le-o recomadăm. Cine știe? S-ar putea să le placă și șă-i atargem astfel către citit…
