Lene Kaaberbøl și Agnete Friis ―
Traducere din limba engleză de Isabella Prodan
Colecția Fiction Connection
Editura Trei, București, 2013
În cazul Băiatului din valiză vorbim despre un roman de debut. Dublu debut. El marchează prima ieșire la rampă a danezelor Lene Kaaberbøl (scriitoarea din acest cuplu) și Agnete Friis (de profesie jurnalist) și, în același timp, prima parte a unei serii de succes. Seria, conform cutumei, poartă numele protagonistei Nina Borg, infirmieră la Crucea Roșie, mamă a doi copii, soție cu oareșce îndoieli în privința mariajului ei, care, în acest episod, are ocazia să-și reaprindă instinctul matern ― și, prin acesta, să-și reconsidere căsnicia ― în momentul în care prietena sa Karin o roagă să ridice în locul ei conținutul unui seif din gara Copenhaga. Așa cum e de așteptat, conținutul este o valiză, iar în valiză se află un copil. Amețit și vorbind o limbă străină Ninei, acesta nu are nicio șansă de a-și găsi drumul înapoi spre casă și nici Nina nu îl poate ajuta ― decât, firește, după o serie de aventuri și întâmplări nefericite. În fapt, marele defect al romanului este chiar personajul din titlu: băiatul ajuns din motive aparent obscure în Danemarca, deși o însoțește permanent pe protagonistă și este subiectul tuturor discuțiilor din roman, aproape nu există. În vreme ce nu mai puțin de trei personaje feminine sunt date peste cap de existența lui, el, băiatul, este o nălucă, o prezență ștearsă.
Povestea se desfășoară după regulile noir-ului nordic. Nimic inovator aici. Băiatul este originar din Lituania, unde mama lui încearcă să afle ce i s-a întâmplat, întâmpină piedici din partea poliției și este urmărită de oameni suspecți. În Danemarca, familia unui bogătaș suferă cumplit, întrucât copilul, fetița pe care au înfiat-o pe când aceasta nu era decât un bebeluș, are o boală pe care doar un transplant de la un donator rar o poate vindeca. În același timp, Nina Borg colindă străzile împânzite de prostituate ale Copenhagăi în căutarea unei tinere lituaniene care să o ajute să comunice cu băiatul. Asta după ce și-a descoperit buna prietenă, pe Karin, ucisă în casa din pădure, refugiul lor. Și ea nu este singura victimă. Căci pe urmele băiatului se află un ucigaș nemilos, dornic să-l recupereze pentru a-și putea încasa banii promiși ― surpriză! ― chiar de bogătașul cu fiica suferindă.
Încet, lucrurile se limpezesc și ajungem la final să asistăm la întâlnirea celor trei mame (Nina, soția bogătașului și mama băiatului) ― cum e de așteptat, însă, întâlnirea lor nu este una de societate. Firea pacifistă a femeii, instinctul ei matern contribuie la o rezolvare fericiră a situației ― chit că majoritatea bărbaților implicați au de suferit grav. Sigur, ei oricum erau de partea răului…
Nu vreau să spun că acesta este neapărat un roman feminist. Nicidecum. Teza aceasta nu e avansată nicio clipă verde-n față. Dar odată reduse lucrurile la esență, nu poți să nu observi această trăsătură. Una justificată, până la urmă, întrucât romanul însuși are drept creatori două femei.
Băiatul din valiză se citește cu plăcere și, chiar dacă nu este o lectură tocmai memorabilă, poate ajuta un om agitat al timpurilor noastre să stea o clipă în loc și să mediteze la lucrurile importante ale vieții. Printre acestea, cu siguranță, primul loc îi revine familiei.
