Sarah Pinborough: „Devenim mai cinici pe măsură ce îmbătrânim și sfârșitul fericit al basmelor se poate ca uneori să nu fie cel scontat!”

Sarah Pinborough este o autoare britanică de ficţiune horror, thriller și fantasy. A debutat în 2004 cu romanul „The Hidden” publicat de Leisure Books, urmat de alte cinci la aceeași editură. A mai publicat două novelizări Torchwood și două trilogii, Dog-Faced Gods și The Nowhere Chronicles, cea de-a doua sub pseudonimul Sarah Silverwood. În 2013 Sarah Pinborough va publica trei romane scurte, Poison, Charm și Beauty, împreună cu unul mai lung, Mayhem. Sarah a câștigat British Fantasy Award pentru proză scurtă în 2009 și a fost nominalizată de trei ori pentru cel mai bun roman. Nuvela sa The Language of the Dying a fost nominalizată la Shirley Jackson Award în 2009 și a câștigat British Fantasy Award în 2010. Povestirea Our Man in the Sudan publicată în acest număr al Revistei de suspans a fost nominalizată la World Fantasy Award în 2009.

*

Mihai ADĂSCĂLIȚEI: Mulțumesc, Sarah, pentru că ai acceptat acest interviu.

Ținând cont de faptul că anul acesta ai publicat volumele Poison, Charm, Beauty și Mayhem, în Statele Unite au apărut noi ediții ale romanelor A Matter of Blood, The Shadow of the Soul și The Chosen Seed, iar la Jo Fletcher Books se va retipări The Language of the Dying, anul 2013 este unul extrem de plin pentru tine. Se dovedește acesta a fi, în cariera ta, un am mai obositor ca de obicei? Te bucuri de o clipă de odihnă sau lucrezi deja la următorul tău roman?

Sarah PINBOROUGH: Odihna nu e pentru mine! Mă țin ocupată cu revizii și corecturi și totodată încerc să-i dau de cap urmării la Mayhem (Murder, iunie 2014) și altor proiecte pe care le am în derulare.

M.A.: Încă de la debutul tău, acum aproape 10 ani, ai fost o scriitoare foarte prolifică, publicând cel puțin un roman în fiecare an. Ritmul acesta își lasă amprenta asupra inspirației? Nu te simți secătuită uneori?

S.P.: Sinceră să fiu, anul acesta mă simt puțin. Îmi tot spun că îmi voi face loc în program cândva pentru un concediu cumsecade și o lună când nu voi lucra deloc, dar nu-mi ies socotelile. Plus că sunt puțin obsedată de muncă, așa că îmi vine greu să nu scriu. În același timp, sunt conștientă ce instabile sunt lucrurile în branșa asta, drept care nu mă relaxez niciodată cu adevărat.

M.A.: Ai patru romane care vor apărea anul acesta, un altul, Murder, continuarea lui Mayhem, urmând a fi publicat anul viitor. Ai avut de respectat termene limită stricte pentru aceste cărți? Ai sacrificat calitatea scrisului pentru a le putea respecta, acum sau în alt moment al carierei tale?

S.P.: Sper că nu fac acest sacrificiu ― cred că, pe măsură ce înaintez în carieră, cărțile mele devin tot mai bune. Anul viitor va ieși Murder și o altă carte la Gollancz, The Death House, dar pe aceea nu voi începe să o scriu decât după ce voi fi terminat Murder. Am într-adevăr termene limită stricte, dar deseori editorii îmi oferă timp în plus. Îmi place mult să planific, așa că de obicei prima ciornă (bine periată) este cea pe care o predau.

M.A.: După șase romane de sine stătătoare și două novelizări Torchwood, ai publicat două trilogii: The Dog-Faced Gods și The Nowhere Chronicles, iar acum un trio de romane legate la nivel tematic, Tales From the Kingdoms, și un diptic, Mayhem și Murder. Îți e dor să scrii romane de sine stătătoare? Te-ai obișnuit cu provocarea de a scrie cărți puternice luate separat, dar care formează în același timp o poveste solidă și compactă de-a lungul mai multor romane?

S.P.: O, aștept cu mare nerăbdare să scriu un roman de sine stătător după Murder! Îmi place să spun o poveste mai complexă desfășurată în mai multe cărți, dar îmi e într-adevăr dor de limitarea unui roman independent, să nu trebuiască să verific mereu ce am făcut în celelalte volume. Astea fiind spuse, sunt foarte mândră de ambele mele trilogii.

M.A.: Nu ești doar o scriitoare prolifică, ci și una versatilă, compunând în mai multe genuri și trecându-le granițele. Ai un gen preferat pe care îți place să-l cultivi? Înțeleg că într-o zi ți-ai dori să scrii un thriller sau un roman crime. Ai vrea să încerci și alte genuri?

S.P.: Îmi place să scriu povești cu o tentă întunecată, atât și nimic mai mult. Mi-am dat seama în decursul ultimilor ani că îmi place să extrag elemente din genuri diferite și să le împletesc. Primele mele șase romane au fost toate povești horror și asta mi s-a părut oarecum restrictiv. Îmi place să jonglez cu diferite elemente, cu toate că nu mă gândesc la un gen anume atunci când îmi vin ideile ― născocesc doar o poveste. Și am un amestec eclectic de povești în cap.

M.A.: Cel mai recent roman al tău, Mayhem, este un crime istoric cu elemente supranaturale, plasat în Londra anului 1888. Povestea gravitează în jurul crimelor Whitechapel și a misterului Whitehall. Ce te-a atras la această perioadă istorică? De ce l-ai ales pe doctorul Thomas Bond să fie unul dintre protagoniști?

S.P.: L-am ales pe doctorul Bond pentru că am găsit interesante unele elemente în viața și personalitatea sa (insomnia de care suferea, de exemplu) și am simțit că le pot țese destul de ușor într-o poveste. El s-a implicat intens deopotrivă în ancheta legată de Jack Spintecătorul și în dezlegarea misterului trunchiurilor omenești găsite în Tamisa, așa că a fost alegerea evidentă, întrucât nu voiam să mă concentrez prea tare pe ancheta poliției și, astfel, nu voiam să folosesc un polițist ca protagonist.

M.A.: Într-o ficțiune istorică, așa cum este Mayhem, e important să respecți cât mai bine posibil datele istorice? Câtă libertate are imaginația în privința acestora?

S.P.: Am încercat să respect pe cât posibil informațiile legate de cazuri, însă mi-am luat libertăți în privința vieților private ale personajelor „reale”. Am încercat să nu mă îndepărtez, pe cât posibil, de amănuntele cazurilor, dar am folosit în carte articole reale din ziare, ceea ce oferă un grad de autenticitate, iar decizia de a respecta cu strictețe datarea reală a ajutat, în fapt, la complexitatea intrigii. E ca și cum ai pune carne pe un schelet existent.

M.A.: În cazul Mayhem ai făcut o călătorie în timp, dar în operele tale te-ai ocupat și de prezent și viitor. Despre care ți se pare mai dificil să scrii și care îți aduce cea mai mare satisfacție când termini lucrul?

S.P.: Ficțiunea istorică este categoric mai greu de scris, pentru că verifici întruna exactitatea informațiilor, te documentezi, așa că pe lângă grija de a nu lăsa goluri în intrigă mai ai și grija de a respecta adevărul istoric. Mai ales când folosești ca personaje mai multe persoane care chiar au existat. Toate îmi aduc satisfacție. Sunt foarte încântată că oamenilor le place Mayhem, pentru că a fost o poveste foarte grea pentru mine, iar când am terminat-o nu prea eram sigură dacă îmi ieșise sau nu ― deși cred că acesta este de obicei un semn că ți-a ieșit.

M.A.: Poison, Charm și Beauty sunt toate repovestiri ale unor basme celebre, abordate însă într-o nouă manieră. De unde ți-a venit ideea de a le adapta timpurilor moderne?

S.P.: Ideea a rezultat, de fapt, dintr-o discuție cu editorul meu de la Gollancz. Urmăream amândoi Once Upon a Time la TV și ne plăcea cum jonglaseră scenariștii cu poveștile, iar ea m-a întrebat dacă m-ar tenta să-mi încerc și eu mâna la asta. La început nu am fost sigură dacă pot, dar apoi m-a lovit inspirația și am văzut toate cele trei romane cu ochiul minții. În multe feluri, a fost ca și când am scris Mayhem, pentru că aveam o structură prestabilită pe care să lucrez. Toată lumea știe povestea Frumoasei adormite, a Cenușăresei și a Albei ca Zăpada, așa că misiunea mea a fost de-a mă juca puțin cu așteptările cititorilor. Mi-a făcut o plăcere teribilă să le scriu ― mai mult decât mă așteptam ― și sunt foarte mulțumită de ele.

M.A.: Discutam deunăzi cu soția mea despre cum percepem basmele la vârste diferite. Când suntem copii vedem frumusețea poveștii, dar pe măsură ce trece timpul și noi îmbătrânim ni se relevă elementele mai înfricoșătoare ale acelorași basme. Au nevoie adulții de o reinterpretare a basmelor copilăriei în maniera practicată de tine? Sunt acestea poveștile tale preferate din copilărie sau ai vreo alta pe care ți-ar plăcea să o rescrii din perspectivă modernă?

S.P.: În cele trei povești am țesut unele dintre celelalte basme celebre, așa încât cred că am făcut tot ce pot în genul acesta pe moment. Mi se pare foarte greu să le scrii pentru un public modern, fără a aborda unele dintre temele feministe pe care basmele le conțin și sper că am făcut asta fără a le scoate oamenilor ochii cu ele. Interpretările astea sunt haioase și sexy… și nițel sumbre. Sper că adulții le vor citi, vor înclina din cap și vor surâde la elementele mai usturătoare și cinice ― căci într-adevăr devenim mai cinici pe măsură ce îmbătrânim și sfârșitul fericit al basmelor se poate ca uneori să nu fie cel scontat!

M.A.: Anul trecut, romanul tău de debut The Hidden a fost achiziționat pentru ecranizare, Peter Medak urmând să regizeze Cracked, cum se va numi adaptarea cinematografică a cărții tale. Cum s-a întâmplat asta? Ce altă carte a ta ți-ar plăcea să o vezi ecranizată într-o zi?

S.P.: O, asta e o poveste lungă, dar s-a întâmplat după ce o companie a achiziționat drepturile pentru trilogia Dog-Faced Gods. Scrisesem o variantă a adaptării lui The Hidden și ei au citit-o și le-a plăcut. Acum operez câteva modificări ― a scrie scenarii înseamnă să rescrii întruna ― și mai am un film ― un scenariu original ― intitulat Red Summer în derulare. Mi-ar plăcea ca toate să fie ecranizate. Atunci aș fi bogată.

M.A.: Dacă nu mă înșel, ai scris și scenariu pentru Cracked. Respectă acesta linia romanului sau se îndepărtează puțin de el? Cât de importantă este prezența autorului în echipa care realizează filmul pentru ca lucrarea lui să fie adaptată mai bine?

S.P.: Scenariul este foarte diferit. S-a păstrat premisa, dar multe altele s-au schimbat. Cele două mijloace de comunicare, cartea și filmul, spun povești în feluri foarte diferite și cred că este deseori o greșeală să respecți prea tare textul scris. Plus că a fost primul meu roman și probabil că aș spune povestea altfel, dacă ar fi să o scriu acum. Nu cred că autorul joacă un rol indispensabil într-o adaptare. Când vinzi drepturile cuiva, îi vinzi dreptul de a face orice vrea cu lucrarea ta ― și să creeze propria-i viziune a poveștii tale. Deseori autorii nu sunt scenariști buni. Alții îți pot adapta mai bine cartea pentru micul sau marele ecran.

M.A.: Cum evoluează producția la Cracked? Știi o dată aproximativă a lansării?

S.P.: Nu știu nimic despre asta. Sperăm ca filmările să înceapă anul viitor, cred. Multe depind de programare.

M.A.: Pe lângă scenariul pentru Cracked, ai mai scris un episod din seria TV New Tricks, anul trecut, intitulat Old School Ties. Cum ți se pare experiența de a scrie pentru film de cinema și de TV? Ți-ar plăcea să mai scrii așa ceva?

S.P.: Colaborarea la New Tricks a fost o probă de fier în materie de scris scenarii. Aceasta este o industrie unde presiunea e la cote înalte, dar a însemnat o lecție grozavă pentru mine. Cel mai mult îmi place să scriu scenarii de film, însă categoric aș scrie și pentru televiziune din nou. World Productions a achiziționat un film crime original din trei părți și peste câteva săptămâni avem o nouă întâlnire ca să discutăm alte idei. Totul e să găsești timpul pentru asta!

M.A.: Pe lângă Murder, urmarea lui Mayhem, ce le mai pregătești cititorilor?

S.P.: Este The Death House la Gollancz pe care îl voi scrie după Murder și care este, din nou, o poveste diferită ― nu e un roman horror, ci mai mult o carte despre riturile de trecere, dar puteți citi mai multe despre ea aici.

M.A.: Mulțumesc mult pentru că ți-ai rupt din timp și ai răspuns întrebărilor mele. A fost o reală plăcere!

―Interviul a fost realizat via e-mail în luna mai 2013.

― Traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan

Despre Mihai ADĂSCĂLIŢEI

Mihai ADĂSCĂLIŢEI a scris 30 articole în Revista de suspans.

Escapist in other worlds, seeking portals to fantasy and horror realms, but not exclusively. Drifter in the beauty of visual art, in its various appearances. He's the author of the Dark Wolf's Fantasy Reviews blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *