Dan Brown – Inferno
Random House Audio, 2013
Dacă până în ziua de astăzi nu ați aflat (încă) cine este Dan Brown, atunci mai mult ca sigur că erați plecat în vilegiatură pe altă planetă în ultimii zece ani și ați rupt orice legătură cu Pământul. Anul 2003 aduce cu el lansarea romanului Da Vinci Code*, care efectiv a rupt gura târgului în repetate rânduri fiindcă, vedeți dumneavoastră, mașinăria de marketing a funcționat exemplar: numele lui Dan Brown și Leonardo da Vinci (sic!) erau pe buzele tuturor, cartea părea că deschide toate topurile de ficțiune, ca mai apoi să fie lansată într-un format de lux și iar să o luăm de la capăt cu zarva pe marginea Codului; câțiva ani mai târziu, filmul a reaprins tăciunii publicității și un nou val de isterie a lovit lumea. Abia am apucat să ne tragem sufletul și Dan Brown lovește din nou cu următorul volum din serie, The Lost Symbol și ecranizarea lui Angels and Demons (2009). Și cum părea că trecuse ceva vreme fără să mai auzim de Brown şi eroul său Robert Langdon, anul acesta se publică, iată, Inferno. Seria care îl are ca protagonist pe profesorul de simbologie de la Harvard a debutat în fapt cu volumul Angels and Demons în 2000, dar cred că abia la Da Vinci Code autorul şi cărţile lui au luat amploare de fenomen. Inferno este deja al patrulea volum din colecţie şi chiar sînt curioasă cum va fi primit la noi; traducerea în limba română apare la Editura RAO pe 26 august, puţintică răbdare, deci, şi omicăavanpremieră.
Am mai zis-o şi probabil voi continua să tot zic, mă urc şi pe un butoi să anunţ acest truism dacă trebuie: autorii de succes mondial (în particular cei nord-americani) găsesc o reţetă care dă rezultate la public şi o folosesc apelând cam la aceleaşi ingrediente de bază până ce nu mai au ce stoarce din ele. Inferno nu aduce nimic nou în universul Dan Brown: şi de această dată avem de-a face tot cu un amestec halucinant de concepte religioase creştine suprapuse peste un filon de ştiinţă populară, un text presărat pe ici, pe colo cu palindromuri, traducerea unor simboluri bine-cunoscute, dar greşit imprimate în conştiinţa colectivă, toate prinse într-o goană cu sufletul la gură prin cele mai frumoase locuri ale Italiei. Profesorul Robert Langdon se trezeşte rănit şi, în consecinţă, amnezic pe un pat de spital din Florenţa, dar, cum atacatorul său revine pentru a-i aplica lovitura fatală, profesorul se vede nevoit să fugă, ajutat de una din doctoriţe, Sienna Brooks. Langdon descoperă în buzunarul hainei un cilindru metalic ce pare a ascunde un material periculos şi, ca orice american de bun-simţ aflat într-o ţară străină, decide că indicat ar fi să apeleze la consulatul Statelor Unite. Surpriză însă, se pare că tocmai statul american este cel care îl vrea mort şi inofensiv. Cum cilindrul misterios este singurul indiciu asupra situaţiei periculoase şi încurcate în care se găseşte Langdon, cei doi fugari se hotărăsc să afle ce conţine acesta – iar de aici pornesc pe urmele unei hărţi enigmatice care pare că face referire la Divina Comedie, mai precis Infernul lui Dante Alighieri, de unde şi titlul romanului. Evident, cei doi eroi sunt prinşi într-o conspiraţie la nivel mondial în care sunt implicate inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi o grupare secretă, Consorţiul, tema principală pe care se axează Dan Brown în construcţia conflictului fiind suprapopularea planetei.
Scrierea este alertă, fluidă, limbajul este unul elevat, se vede pregătirea academică a autorului. În format audio în limba engleză este uşor de urmărit în ciuda duratei (aproximativ 17 ore, nu vă lăsaţi intimidaţi!), iar în format clasic se citeşte repede, dintr-o suflare, ca toate romanele lui Brown. O lectură plăcută, lejeră, cu poleială de scriere serioasă. Mai are şi alte hibe, „brownisme” dacă e să le zicem aşa, cea care pe mine mă irită cel mai tare este lipsa de strălucire a personajului principal: Robert Langdon este un profesor de facultate cam… şters, în ciuda micilor sale excentricităţi. Dan Brown o mai încurca între ele anumite concepte, mai calcă în străchini pe alocuri, în fine, minte, dar minte frumos, cu stil şi cu tupeul americanului care le ştie pe toate doar pentru că e american.
Cu Inferno, Dan Brown vrea să persiste în rolul autorului de succes, omniprezent şi controversat, care abordează temele universale mai pe înţelesul tuturor. Cum lumea rămâne avidă de mister, conspirații și însemnătăți ascunse, cum afară e o vară infernală, cum mai avem nevoie şi de cultură, chiar dacă în doze mici şi comestibile, Inferno va ţine probabil primul loc în topul lecturilor pe final de an. Şi ca să nu ne pierdem avântul, urmează ecranizările. Cu Tom Hanks, fireşte. Adjudecat, zic.
*La noi, romanele din serie au apărut traduse la Editura RAO: , , şi mai nou.
