John Grisham – „Şirul de platani”
Traducător: Bogdan Olteanu
2014, editura RAO, București
„…Şi vreme e ca să ucizi” este un titlu arhicunoscut (nu doar) printre fanii lui Grisham ori cei care se delectează cu thrillere juridice. Considerat unul dintre cele mai bune ale autorului, abordează un subiect care încă mai trezi reacţii de natură rasială – un avocat care îşi asumă toate riscurile pentru a apăra un afroamerican suspectat că i-a ucis pe violatorii (albi) ai fetiţei lui de zece ani în statul Mississipi.
„Şirul de platani” ne oferă ocazia de a ne reîntâlni cu acest avocat de un curaj vecin cu inconştienţa. Jake Brigance a câştigat procesul mai sus amintit, dobândind cu această ocazie şi o oarecare notorietate, însă a plătit scump pentru asta: a fost ameninţat de Ku Klux Klan, casa i-a fost incendiată… iar şirul de neplăceri poate continua. Acum, la trei ani după celebrul caz, Jake încă mai încearcă să îşi pună în ordine viaţa personală şi să îşi continue activitatea profesională la un nivel care să îi asigure lui şi familiei lui cele necesare subzistenţei. La urma urmei, câte procese de o asemenea anvergură pot să apară în regiunea rurală în care trăiește?
Monotonia din Clanton este întreruptă de sinuciderea lui Seth Hubbard, fără îndoială cel mai bogat om din regiune. Cu o avere uriaşă (fără ca nimeni să ştie concret ce înseamnă „uriaşă”), Seth lasă în urma lui nişte instrucţiuni clare şi un testament care, prin conţinutul său, riscă să ridice din nou tensiunile rasiale la cote alarmante. Pe scurt, testamentul precizează într-un mod lipsit de orice echivoc faptul că Seth îşi dezmoşteneşte toţi membrii familiei (cu excepţia unui frate dispărut de ani de zile) şi lasă 90% din avere (adică, după cum se va afla ulterior, cam 24 de milioane de dolari) menajerei sale din ultimii trei ani, o oarecare Lettie Lang, o femeie anonimă până în acest moment. O femeie de culoare. Jake Brigance este desemnat să se asigure că acest testament olograf va fi respectat întocmai, indiferent de ce se va întâmpla.
Evident, urmașii lui Seth atacă testamentul în secunda în care află ce stipulează acesta. În acelaşi timp, Jake are o sarcină extrem de dificilă: să convingă (din nou) nişte juraţi, în majoritatea lor albi, că este posibil ca un alt alb să îşi lase averea unei menajere afroamericane şi să facă acest gest de bună voie și aflându-se în deplinătatea facultăţilor mintale. De unde apare o altă problemă spinoasă: nimeni nu cunoaște motivul din spatele acestei ultime dorințe a lui Seth.
Urmează o bătălie juridică de amploare, iar rezultatul şi, în special, modul în se ajunge la acest rezultat, vă las să le aflaţi la momentul potrivit, citind romanul. La urma urmei, această parte constituie punctul culminant al cărţii.
E un volum bun? Da, cu siguranţă. Dar… da, există şi un „dar” din partea mea: deşi Jake Brigance face ce ştie mai bine pentru a câştiga cazul, am avut de mai multe ori impresia că a fost extrem de naiv în anumite momente. Mai ales în condițiile în care beneficia de experienţa avută în primul caz, cel descris în „…Şi vreme e ca să ucizi”. În ciuda acestei experienţe, a fost luat prin surprindere de unele reacţii şi de unele tertipuri pe care ar fi trebuit să le cunoască deja şi să le prevadă, cel puţin până la un punct. Dacă nu ţin cont de aceste scăpări (care sunt benefice deoarece accentuează dramatismul aceloraşi momente), „Şirul de platani” e un must-read pentru fanii declaraţi şi o carte tare faină pentru ceilalţi cititori (viitori fani Grisham, de ce nu?).
