Lee Child – Ghinioane şi încurcături
Traducător: Constantin Dumitru-Palcus
Editura Trei, București, 2015
Număr pagini: 520
Acest volum este al unsprezecelea dintre cele douăzeci apărute până acum în seria ce-l are personaj principal pe deja celebrul Jack Reacher.
Pentru cei aflaţi la primul contact cu Reacher, acesta e un fost poliţist militar care a condus o unitate de investigaţii speciale în cadrul armatei americane. Unitatea a fost desfiinţată, iar Reacher şi cei opt oameni pe care îi avusese în subordine s-au despărţit şi au pierdut legătura, văzându-şi fiecare de viaţa lui. Din acel moment, pentru Reacher viaţa a însemnat un fel de vagabondaj continuu. Nu are locuinţă stabilă şi nici nu îşi doreşte aşa ceva. Călătoreşte prin toată ţara, de obicei urcând în primul autobuz care îi apare în cale, neinteresat de capătul liniei. Bagajul îi este redus la minimul necesar, practic spre inexistent. Când banii din pensie nu se dovedesc suficienţi, lucrează ca zilier până îşi reface rezerva financiară şi apoi pleacă mai departe. Nu are haine de schimb, preferând să îşi cumpere haine noi şi ieftine şi să arunce vechea „garderobă”. Nu are telefon mobil şi a făcut cu greu concesia unui card bancar, în momentul în care acesta a devenit indispensabil. Acest gen de trai îl face aproape imposibil de găsit, exact ceea ce şi vrea.
De aceea, în clipa în care unul dintre foştii subordonaţi îl contactează prin intermediul unui cod militar transmis ingenios, Reacher îşi dă seama că se întâmplă ceva important. După ce se întâlneşte cu Neagley, cea care iniţiase contactul, Reacher află că unul dintre foştii lui colegi fusese găsit mort în mijlocul deşertului, aruncat de la înălţime, iar ceilalţi şase oameni din fosta lui unitate sunt aparent de negăsit.
Cei doi anchetatori speciali îşi folosesc din nou talentele pentru a da de urma membrilor echipei şi pentru a rezolva, desigur, cazul morţii suspecte din deşert.
Pe măsură ce echipa se reuneşte, apar şi datele care indică de ce colegul lor a fost ucis şi, mai important, cine a făcut asta. Pe lângă faptul că vor intra în lumea terorismului şi a traficului de arme, foştii poliţişti militari vor trebui să se descurce şi cu poliţiştii locali, cărora nu le convine că altcineva se implică în anchetă. Mai ales că aceşti „altcineva” nu au practic nicio autoritate să facă asta, fiind din acest punct de vedere doar nişte civili, deși foarte insistenți. Lucrurile se vor schimba însă odată cu derularea acţiunii.
Vor avea loc şi alte crime, precum şi acţiuni specifice militare, la care Reacher şi echipa lui au excelat şi la care încă se mai pricep: percheziţii ilegale, strângere de informaţii, pătrunderi pe „teritoriul inamic”, diversiuni, interogatorii şi, bineînţeles, schimburi de focuri.
La fel ca celelalte volume din serie, şi acesta e un amestec de elemente de policier şi thriller care se înşiruie extrem de dinamic, reuşind să te transpună într-o atmosferă similară cu cea creată de un film de acţiune. Nu există momente de respiro, totul decurge alert de la prima până la ultima pagină, este genul de carte pe care, o dată începută, nu o mai laşi din mână până la final. Cel puţin eu aşa am păţit, iar orele din noapte dedicate lecturii şi nu somnului nu sunt, cu siguranţă, ore pierdute. Deja ştiu că o nouă reîntâlnire cu Reacher va însemna o nouă noapte albă, dar ştiu de asemenea că de abia aştept să se întâmple asta.
Ca notă de încheiere, cred că merită să precizez că volumele din serie pot fi citite în ordine aleatorie, nu neapărat cronologic, fiind de sine stătătoare şi descriind cu aceeaşi intensitate aventurile pentru care se pare că Reacher este un adevărat magnet.
