Cartierul muribund (Petru Berteanu – „Cumsecade – cine nu e gata e luat cu lopata”)

Petru Berteanu – „Cumsecade – cine nu e gata e luat cu lopata”
Editura Tritonic 2016, 202 pagini

 

cumsecadePetru Berteanu ne propune o combinație între un roman polițist și unul social. Totul se petrece într-un bloc dintr-un cartier oarecare. Înființat în perioada comunistă, acest cartier decade treptat odată cu trecerea timpului. Oamenii vin și pleacă, atmosfera de bună-vecinătate se degradează, lipsurile îi fac pe locuitori retrași și neprietenoși. În blocul cu pricina se întâmplă câteva dispariții inexplicabile: un cântăreț de rock, un scriitor ratat, un poștaș. În jurul acestor cazuri se adună persoane curioase: polțista care se ocupă de cazuri, un ziarist, un fotograf proaspăt mutat.

Berteanu se folosește de aceste evenimente pentru a ne oferi povești de viață. Aflăm devenirea și frustrările personajelor, dar și istoricul cartierului, al celui care a dat numele străzii, al blocului. La un moment dat, cititorul se cufundă atât de tare în povești, încât uită de unde a plecat pentru o vreme. Romanul curge lin, se citește ușor. Cu atât mai mult că cât este imposibil să nu te regăsești pe tine sau pe cunoscuți în senzațiile de frustrare, indignare și neputița de a opri implacabila trecere a timpului.

Avem de-a face cu un roman polițist, dar nu vă așteptați la super eroi, infractori spectaculoși sau te miri ce asasinate sângeroase. Avem de-a face cu oameni obișnuiți care ar putea fi, la fel de bine, vecini sau cunoștințe de-ale noastre. Indivizi blazați care încearcă să facă față problemelor de zi cu zi.

Și totuși…

Cazurile se dezvăluie cititorului treptat, din mai multe puncte de vedere. Pe măsură ce descoperim amănunte din trecutul fiecăruia dintre personaje, suntem conduși fără să ne dăm seama către rezolvarea enigmelor. Fără să dezvălui nimic din intrigă, pot să spun că nu am anticipat nici vinovații, nici motivația. Iar descoperirea acestora m-a surprins. Și, ca idee in sine, m-au revoltat. Vă las să descoperiți voi de ce.

Vă avertizez însă. Nu este o lectură prea veselă. Iar după ce terminați de citit, s-ar putea să fiți tentați să o privți cu o undă de suspiciune pe vecina care are darul de a fi cu ochiul geană pe intrarea în bloc, fix atunci când ai vrea să nu te vadă nimeni…

Despre Anamaria IONESCU

Anamaria IONESCU a scris 108 articole în Revista de suspans.

Anamaria IONESCU (n. 3 septembrie 1976 Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune. Scriitor român, autor de proză scurtă si romane. A debutat cu nuvela "Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul "Atac"(2008). A mai publicat în revista literara "Fereastra". Are apariţii literare frecvente în revista "Vatra Veche" din Tg. Mureş. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela "Confesiune". În acelaşi an debutează editorial cu volumul de proză scurtă "Camera obscură". Continuă să publice cu o oarecare regularitate în "Vatra Veche" (Tg. Mureş). În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă, "Pe cine nu laşi să moară...", la editura Tritonic, şi o povestire în volumul colectiv "Poveşti pe două roţi". In 2014 a publicat "Nume de cod: ARKON", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta". 2015 este anul apari'iei unei editii revazute si adaugite a volumului de proza scurta de debut, "Camera obscura" la editura Tritonic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *