David Morrell – „Cârtițe”
Traducător: Mihai Popescu
Editura RAO, București, 2010, 256 pagini
Cinefilii asociază instantaneu numele Rambo cu imaginea lui Silvester Stallone. Pentru pasionații de lectură, Rambo înseamnă David Morrell, părintele acestui celebru personaj. Însă aceiași pasionați știu că, deși celebritatea lui Rambo este extrem de greu de pus în umbră, din punct de vedere strict literar, Morrell are la activ volume mult mai bune, iar când spun asta mă gândesc la „Testament”, la „Totem” și, de ce nu, la Cârtițe”.
Cartea are în centru câțiva oameni care își asigură doza de adrenalină participând la un gen de aventură „de nișă”: explorarea urbană. Mai exact, exploratorii urbani, denumiți argotic „cârtițe”, sunt interesați de clădirile lăsate în paragină din toate colțurile lumii. Nu contează destinația inițială a clădirii, ci fragmentele de istorie lăsate în urmă de foștii proprietari ori locatari. Desigur, un fost bloc de apartamente nu e la fel de incitant ca un ospiciu ori o închisoare, însă regula de bază este una și aceeași: „Nu furaţi decât imagini; nu lăsaţi decât urme de paşi.”
Robert Conklin, fost profesor universitar de istorie, este liderul unui grup de cârtițe. Ținta lor este de această dată hotelul Paragon, abandonat de zeci de ani și programat pentru demolare. În jurul hotelului s-au țesut de-a lungul timpului o mulțime de legende, alimentate de forma ciudată a clădirii – care seamănă cu o piramidă maiașă – și de excentricul proprietar al acestuia, Morgan Carlisle, un milionar care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în apartamentul situat la ultimul etaj al hotelului și care a ieșit o singură dată pe plaja din fața clădirii, în ziua în care a murit. Și circumstanțele decesului sunt învăluite în mister, iar cârtițele ard de nerăbdare să vadă dacă vor găsi măcar un indiciu cât de mic în privința a ceea ce se întâmpla cu adevărat în camerele hotelului.
Grupului i se alătură în ultima clipă un oarecare Balenger, ziarist, conform spuselor lui. Scopul acestuia este să scrie un articol despre exploratorii urbani, însă comportamentul lui dă de bănuit încă din primele momente. După ce exploratorii pătrund, nu fără oarecare dificultate, în interiorul hotelului, va începe o serie de evenimente pe parcursul căreia adevăratele intenții ale membrilor echipei vor ieși rând pe rând la iveală, iar ceea ce părea la început un caz clasic de clădire bântuită va deveni ceva mult mai real și, oarecum paradoxal, mai periculos.
Unul dintre atuurile cărții este exact această perdea de fum supranaturală care ne determină să ne pregătim pentru fantome puse pe răzbunare și mese care zboară prin aer, perdea care se va da treptat la o parte și va dezvălui o lume mult mai ancorată în realitate și, în același timp, mult mai înspăimântătoare. Cine va scăpa din Paragon și cum vă las pe voi să descoperiți.
Deși „Testament” rămâne preferata mea, „Cârtițe” ocupă o poziție bună în clasamentul personal al romanelor scrise de Morrell, iar ritmul alert al acțiunii este comprimat într-un număr relativ mic de pagini, ceea ce mă face să recomand cartea pentru un weekend literar.
Spor la lectură!
