John DaSelva, Pedeapsa furtunii
Editura: Eagle, Colecția Commando, București, 2016
Căci asta este „Pedeapsa furtunii”: 926 de pagini de acţiune la foc continuu, de la prima la ultima filă. Romanul începe cu o alianţă dictată în mod forţat de împrejurări, între un soldat japonez şi unul american care se confruntă cu un inamic comun şi trebuie să îşi unească forţele pentru a rămâne în viaţă. Pe lângă asta, miza este ridicată şi de un sac cu diamante pe care reprezentanții celor două tabere hotărăsc cum să îl împartă. Acest contract este făcut verbal, se bazează doar pe onoarea celor doi negociatori şi are mai multe clauze ce acoperă toate posibilele finaluri ale situaţiei pe care încearcă să o gestioneze.
Două generaţii mai târziu, reprezentantul părţii japoneze se prezintă la omologul său american pentru a revendica partea cuvenită a averii, conform înţelegerii. Însă americanii nu au de gând să renunţe la jumătate din bogăţia uriaşă acumulată între timp. Iar japonezii nu vor să abandoneze această chestiune de onoare.
În mijlocul acestui conflict inevitabil apare, în urma unor evenimente tangenţiale, Blade Storm. Personajul care foloseşte acum acest pseudonim (printre altele) este Alexandru, un român forţat să părăsească ţara în urmă cu mai mulţi ani şi care a dus o viaţă de aventurier pur-sânge. Fost soldat al Legiunii Străine, fost căutător de comori, fost ucigaş plătit, fost mercenar, Blade se învârte şi acum în aceleaşi medii în care s-a format şi supravieţuieşte alături de camarazii săi ocupându-se în continuare de diverse „joburi” din domeniu. Stilul de viaţă nu a reuşit însă să îi şteargă dorul de ţară şi mai ales de Miruna, iubita pe care a fost silit să o lase în urmă.
Din acest moment, totul se complică: diamantele sunt dorite de multe persoane care nu se sfiesc să încalce legile pentru a le obţine. Pe lângă japonezi şi americani, apar în scenă personaje din mafia rusă, din carteluri sud-americane şi dintre prietenii lui Storm.
Avem parte de absolut toate elementele unui roman de acţiune: urmăriri la sol, în aer şi pe apă, lupte şi crime efectuate prin toate mijloacele posibile, de la otrăvuri şi săbii la arne cu lunetă de ultimă generaţie, spionaj uman şi electronic, prăbuşiri de avioane, explozii, răpiri… Nu lipseşte nimic.
Intriga este şi mai dinamică deoarece nici în interiorul organizaţiilor interesate de supremație nu este pace; lupta pentru putere şi pentru postul de lider nu încetează niciun moment, iar fiecare şef ajuns la conducere are alte planuri. Aliaţii devin duşmani, iar inamicii devin aliaţi de nădejde. Asta, până la următoarea răsturnare de situaţie.
Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, apare în scenă şi Joan, un personaj cu un trecut învăluit în mister care seamănă aproape perfect cu Miruna.
Se va face dreptate? Va reuşi Alexandru/Blade să scape din tot acest haos şi să îşi îndeplinească dorinţa de a renunţa definitiv la acest stil de viaţă? O va regăsi pe Miruna? La toate aceste întrebări, răspunsurile se află în cele două volume ale cărţii.
„Pedeapsa furtunii” se citeşte repede. Acţiunea se desfăşoară într-un ritm atât de alert, încât te simţi aproape obligat să mai citeşti încă o pagină, încă un capitol, datorită nerăbdării de a afla ce se întâmplă în continuare. Cartea nu ridică întrebări existenţiale şi nici nu îşi propune aşa ceva. În schimb îşi îndeplineşte cu brio rolul pentru care a fost scrisă: divertisment de calitate.
O singură observaţie care mă determină să acord cărţii nu un zece curat, ci doar un nouă cincizeci: autorul abuzează de comparaţiile tipic americane făcute celebre de romanele noir scrise de autori ca Raymond Chandler sau Peter Cheyney. Doar că uneori lui John DaSelva nu îi ies la același nivel şi, în loc să fie amuzante şi să dea un plus de savoare textului, sunt mai degrabă deranjante şi comice în sensul negativ al cuvântului. Dar ar fi minunat să vă obişnuiţi cu asta şi să faceţi abstracţie de aceste mici neplăceri ocazionale, deoarece cartea de faţă e o sursă de relaxare de care merită să profitaţi din plin.
