Cineaștii s-au obișnuit să „trișeze”. Au început prin a ecraniza romanele cu subiecte interesante. Apoi s-au inspirat din tot și toate: piese de teatru, nuvele, music-hall-uri, benzi desenate. Și, mai nou, din jocuri de calculator.
În ceea ce privește franciza „Assassin’s Creed”, compania producătoare, Ubisoft, a intuit o potențială extindere a publicului țintă și a cofinanțat o serie de romane publicate de prestigioasa editură Penguin. Practic, fiecare joc din serie are propriul său roman. Acum există și un film.
Recunosc, nu prea le am cu jocurile, dar s-a întâmplat să citesc două dintre romane. Și nu au fost rele. Mai ales că am aflat de la persoane pasionate de fenomen că povestea fiecărei cărei cărți o respectă pe cea a jocului care a inspirat-o.
Lucrul care m-a impresionat la cele două cărți din serie pe care le-am citit (scrise de Oliver Bowden) și acum și la film a fost faptul că, deși vorbim despre o franciză al cărei produs principal este un joc de calculator, story-ul este unul complex. În cazul filmului mi s-a părut deosebit de interesant. Templierii – rivalii din toate timpurile ai celor care formează ordinul Asasinilor – descoperă memoria genetică. Și îi caută pe toți descendenții Asasinilor pentru a-i conecta la Animus – device-ul menit să activeze memoria strămoșilor lor – în speranța că astfel vor descoperi unde a fost ascuns Mărul din Eden – un artefact din vremuri biblice ce conține codul genetic al liberului arbitru. Templierii urmăresc să distrugă acest artefact pentru ca oamenii să renunțe la ideea de protest și revoltă, devenind astfel ușor de dominat. Eroul filmului, Cal, deși este descendent al celui care odinioară a condus ordinul Asasinilor, a fost despărțit în fragedă copilărie de părinți, așa că nu știe nimic despre poveștile trecutului și, la început, le atribuie Templierilor toate bunele intenții.
Mi-am băgat nasul pe net și am văzut câteva trailere pentru diversele jocuri din serie. Am fost impresionată de grafica jocului. Din câte am putu să-mi dau seama, filmul reușește să surprindă foarte bine acea atmosferă. Michael Fassbender face o treabă bună în rolul principal. Iar Jeremy Irons și Charlotte Rempling sunt un adaos de stil binevenit. Efectele speciale sunt excelent realizate, iar „coregrafia”” luptătorilor este spectaculoasă.
Există câteva mici inadvertențe în poveste. Cum ar fi faptul că în rândul Templierilor sunt și femei. Și nu este explicat în nici un fel modul în care Mărul din Eden a devenit depozitarul codului genetic al liberului arbitru. Și nici la capitolul povești de dragoste nu excelează. Dar să nu uităm că la baza peliculei stă, totuși, un joc de calculator.
Nu știu ce părere au despre film fanii francizei, dar dacă aveți chef de acțiune condimentată cu un pic de istorie și un pic de SF, nu veți regreta.
Assasin’s Creed (SUA, 2016); R: Justin Kurzel; Scenariu: Michael Lesslie, Adam Cooper, Bill Collage; Cu: Michael Fassbender, Marion Cotillard, Jeremy Irons
