Pentru un film 3D despre planurile multiple ale existenței într-un multivers infinit, Doctor Strange suferă prea mult de platitudine cronică. V-ați prins? Doctor… cronică. Ha! Ce îmi plac glumele mele. Dar stați să vedeți umorul de clasa a IV-a din acest film!
Pentru mine, personajul principal din Doctor Strange nu este Doctor Strange, ci doctorița (sau era asistentă?) interpretată de Rachel McAdams. Ține la el în ciuda comportamentului absolut jignitor pe care îl are față de ea. Rachel McAdams este eroina acestui film. Pacat că nu o vedem decat vreo 5 minute. În rest, ne pierdem… pardon, petrecem timpul cu doctorul Stephen Strange (Benedict Cumberbatch), un chirurg sclipitor, dar foarte arogant, care, în urma unui accident auto, își pierde capacitatea de a practica medicina. Și, cum medicina este viața lui, își cheluitește toată averea ca să își vindece mâinile tremurânde. Ultima sa speranță este The Ancient One (Tilda Swinton), o maestră din Nepal care se ține foarte bine în ciuda vârstei înaintate (această remarcă este valabilă atât pentru Tilda Swinton cât și pentru personajul pe care îl interpretează).
Însă Tilda Swinton nu îi repară mâinile doctorului Strange, ci îl inițiază pe căile magiei. Îi spune că totul trebuie să fie bine, ca să nu fie rău, că există lumi ascunse ochiului, că experiențele extrasenzoriale sunt mai importante decât intelectul… știți voi, filosofia pe care o găsești în orice salon de terapie prin culori.
Apropo, dacă oamenii fac terapie cu îngeri, îngerii fac cumva terapie cu oameni?
Inițial, Tilda Swinton este reticentă să îl antreneze pe doctorul Strange, deoarece fostul ei ucenic Kaecilius (sublimul Mads Mikkelsen) a scăpat de sub control, iar acum încearcă să deschidă un portal pentru un demon antic dintr-o dimensiune întunecată.
Hei! Asta nu e povestea din Hellboy?
În fine, în ziua de azi toate filmele cu super-eroi sunt fie despre portaluri deschise în cer, fie despre creaturi care distrug New York-ul. Iar unele filme sunt despre ambele.
Va reuși Doctor Strange să îl oprească pe Kaecilius? Sau îi va dezamăgi pe maestra Tilda Swinton și pe ceilalți magicieni care par importanți, dar de fapt nu prea sunt (Chiwetel Ejiofor și Benedict Wong, al cărui personaj se numește… Wong)?
Iar răspunsul este…
Cui îi pasă?
Doctor Strange are un scenariu atât de slab și de lipsit de imaginație încât am vaga bănuială că a fost scris de fapt de corporatiștii de la Marvel, supravegheați de executivii companiei-mamă Disney. Povestea este grăbită într-un hal fără de hal, iar într-un moment esențial ajunge într-o fundătură din care iese doar printr-un fel de artificiu deus ex machina. Adică soluția se ivește cam de nicăieri și este extrem de facilă. Nu mai zic de umorul absolut ridicol care variază de la poante puerile, până la momente scoase din comediile mute ale anilor ’20. De exemplu, o pelerină cu personalitate încearcă să sugrume un om. Și cu asta am spus totul.
Ok, scenariul este extrem de leneș. Dar cum sunt personajele? Anoste. Nu am reușit să rezonez cu Doctorul Strange. Nu este atât de inteligent pe cât se crede și are un caracter îndoielnic. Nu aș avea încredere în el. Iar Tilda Swinton debitează atât de multe platitudini încât la un moment dat creierul meu a intrat în stand-by. Iar una dintre probleme este că nu știm niciodată care este puterea personajelor. Care le sunt limitele. Și, spre dezamăgirea mea imensă, aflăm că două personaje, nu vă spun care, aflate în tabere opuse, au practic puteri nelimitate… ceea ce elimină orice urmă de suspans într-un moment în care suspansul este esențial. Ce vă pot spune în schimb este că personajul lui Mads Mikkelsen, Kaecilius, are puterea să transforme orice decor într-o secvență din Inception.
Ceea ce ne duce la cea mai importantă chestiune, cea vizuală.
Doctor Strange a fost promovat ca un dezmăț vizual. Nu este. Aproape toate secvențele psihedelice cu orașe întortocheate și clădiri curbate sunt în trailer. Dar e bine. Pentru că, vedeți voi, ce e prea mult strică. Iar când zic prea mult nu mă refer la numărul de secvențe, ci la compoziția lor. Acele momente de dezmăț vizual din Doctor Strange sunt atât de încărcate din punct de vedere grafic, încât creierul nu poate procesa ce se întâmplă pe ecran. În Inception secvenţele de acest gen au funcționat deoarece au fost realizate simplu şi realist. Chiar şi scenele alerte din Inception se desfăşoară într-un mediu uşor de urmărit. Cum ar celebra luptă din holul auster de hotel în care gravitația o ia razna.
În Doctor Strange nu avem parte de asemenea subtilităţi. Doctor Strange este un film prea leneș pentru așa ceva.
Regia: Scott Derrickson Distribuția: Benedict Cumberbatch, Mads Mikkelsen, Tilda Swinton, Chiwetel Ejiofor, Benedict Wong
