E anul de grație 2006. Colin Farrel este deja o vedetă de nume mondial după ce a jucat în filme de real succes precum… „SWAT”… „Daredevil” (nu serialul) și… „The New World”. Ok, sunt rău cu el, până în 2006 jucase deja în „Minority Report” și în alte câteva filme interesante, dar și în monstruozitatea aia de „Alexander”, unde povestea este eclipsată de frizurile absolut ridicole pe care le au toate personajele.
Că veni vorba despre Colin Farrel și o frizură ridicolă. Ați văzut „Miami Vice”?
S-au împlinit zece ani de când un studio (nici măcar nu mă mai obosesc să caut cine a produs și distribuit filmul ăsta) s-a gândit că ar fi o idee bună să resusciteze povestea unui serial din anii ’80. Și tot din acea perioadă este importată înfățișarea lui Colin Farrel. Din bătrânul „Miami Vice” nu am văzut decât un episod. Pe primul. Și mi s-a părut ok. Nu voi putea face o comparație între film și serial. Și probabil că e mai bine așa. Dacă nu sunteți de acord, deschideți fereastra, aruncați în stradă dispozitivul de pe care citiți acest text și strigați ”I’m mad as Hell and I’m not going to take this anymore” („Network”, 1976; dacă nu l-ați văzut, căutați-l).
Așa, acum că am scris două paragrafe fără să îmi exprim vreo opinie clară despre filmul care este subiectul acestei recenzii/comemorări, zic că e momentul să intrăm în pâine. „Miami Vice” este un film care confirmă iubirea regizorului Michael Mann pentru imagine. Are multe cadre superbe și începe cu „cel mai Miami lucru posibil”, cum ar zice americanii. O cursă de bărci filmată impecabil.
Dacă ai o plasmă de vânzare, caută „Miami Vice”, varianta Blu Ray și impresionează-ți potențialii cumpărători cu secvența cu bărcile. De altfel, regizorul de imagine, Dion Beebe, a primit ceva laude pentru „scenografia HD” a acestui film. Este o combinație insolită între claritatea imaginii digitale de înaltă rezoluție și granulația unei pelicule.
Michael Mann nu semnează doar regia acestui film. Este și autorul scenariului. În mod normal, nu ar trebui să fie o problemă. Michael Mann știe să spună o poveste, „Heat” fiind cea mai bună dovadă. Dar, când vine vorba de „Miami Vice”, am impresia că a fost atât de entuziasmat de proiect încât nu a mai remarcat faptul că povestea este atât de încâlcită încât la un moment dat nu mai are nicio logică.
Colin Farrel și Jamie Foxx sunt doi polițiști sub acoperire care acceptă să lucreze în secret pentru FBI după ce agenții federali infiltrați într-o rețea de trafic de droguri sunt deconspirați de cineva dinăuntrul autorităților. Ca să câștige încrederea traficanților, Farrel și Foxx se dau drept doi curieri recent ieșiți din închisoare. Misiunea lor este să descopere cine i-a deconspirat pe agenții FBI, dar lucrurile se complică în momentul în care află că rețeaua pe care o anchetează este doar o ramură a unui cartel mult mai mare.
Chiar dacă are mustața, pletele și vestimentația unei vedete porno din anii ’80, Farrel reușește să se integreze printre infractori. Ba chiar se îndrăgostește ca un adolescent de femeia care conducea cartelul alături de un latino-american bărbos. „Știu ce fac”, îi spune Colin Farrel lui Jamie Foxx, ca și cum această relație romantică ar face parte din vreun plan bine pus la punct. Da’ de unde? Timp de o oră și jumătate suntem martorii unei ridicole povești de iubire. Apoi urmează niște trădări care au sau n-au logică (totul este ambiguu în ultimul act al poveștii) și filmul se încheie cu finalul pe care l-a impus Jamie Foxx (actorul, nu personajul pe care îl interpretează) în momentul în care a refuzat să mai filmeze în Republica Dominicană după ce o ceartă între un militar care păzea platoul și un polițist s-a lăsat cu focuri de armă.
Fast forward nouă ani. Un Colin Farrel la fel de mustăcios joacă, din nou, rolul unui polițist în „True Detective”, sezonul doi. Un sezon care a fost dezamăgitor, mult sub nivelul primului, și care a avut multe în comun cu „Miami Vice” (filmul, nu serialul), o poveste imposibil de urmărit, dar și imagini la fel de frumoase și o atmosferă apăsătoare.
Privind al doilea sezon din „True Detective”, mi-am spus „ok, e o catastrofă, HBO n-ar fi trebuit să dea niciodată undă verde unei povești atât de stupide… dar tot este infinit mai bun decât CSI”. La fel și „Miami Vice”. Este o capodoperă dacă îl comparăm cu „Pixels” sau cu „Bangkok Dangerous”. Dar ca film de sine stătător, izolat atât de serialul care l-a inspirat, cât și de celelalte gunoaie aruncate spre noi de industria cinematografică, „Miami Vice” este dezamăgitor.
Miami Vice (SUA, 2016); R: Michael Mann; S: Michael Mann, Anthony Yerkovich ;Distribuția: Colin Farrell, Jamie Foxx, Li Gong
