Pentru mine, totul a început în iunie 2010, când am fost invitat să particip la „Thriller Night in Rotterdam”. Atunci m-am aflat într-un cadru inedit – pe puntea unui vas dezafectat ancorat în port. Alături de scriitori de romane polițiste din Cehia, Danemarca, Austria, am citit – în românește – pasaje din romanul meu Atac în bibliotecă, în timp ce peste treizeci de împătimiți de narațiunile cu suspans urmăreau textul tradus în engleză.
De fapt, dacă nu mă înșel, atunci a avut loc prima ieșire oficială peste hotare a literaturii polițiste românești.
A trecut un an și iată-mă la Londra. De data aceasta într-o ambianță opulentă, într-un salon al complexului Canary Warf. A fost locul de lansare a trei cărți apărute în engleză: Indicii anatomice de Oana Mujea, Ucideți generalul de Bogdan Hrib și Atac în bibliotecă, la editura „Profusion”, condusă de către Mike Phillips și Ramona Mitrică.
În 2012 am trecut Oceanul ca să particip, la Toronto, la festivalul Bloody Words. Prezenți – peste 200 de scriitori, editori, agenți literari, librari, cititori… Printre ei – Jim Madison Davis, președintele „International Association of Crime Writers”. Trei zile de discuții pasionante, de lansări de cărți, un prilej de cunoaștere reciprocă.
Desigur, am fost privit cu multă curiozitate – doar câțiva știau că și în România există scriitori de romane polițiste.
Cu aceeași curiozitate am fost întâmpinat și la apariția în limba franceză a romanului meu Nesfârșita zi de ieri (Cible royale), la editura franco-belgiană „Genese Edition,” în tălmăcirea lui Sylvain Audet, un excelent cunoscător al limbii române.
Lansarea a avut loc la Bruxelles, la librăria „La Licorne” și la librăria „Nova Europa”. Au fost prezenți editoarea Danielle Nees și marele scriitor belgian Alain Berenboom. Asistență numeroasă, întrebări incitante din public. În zilele care au urmat lansării – interviuri la RTBF (Radio Television Belge Francophone), la ziare și reviste de mare tiraj (La Derniere Heure, Wolvendael), la Arthis – un post de radio și televiziune al comunității românești din Belgia.
A urmat „Salon du livre” de la Paris unde, pentru prima oară, la standul României, s-a organizat un eveniment dedicat romanului polițist românesc, o deschidere spre acest gen pe care o așteptam demult.
Surpriză! La „Noaptea literaturii” de la Paris, tot pentru prima dată, reprezentantul țării noastre am fost eu. Într-un atelier de design (organizatorii aleg de fiecare dată locuri insolite pentru acest eveniment) o actriță franceză a citit din Cible royale, iar cititorii prezenți m-au supus unui tir de întrebări.
Cible royale a fost nominalizat la premiul „Balai de la decouverte”, oferit de „Concierge masque”, un blog cunoscut consacrat „polarului”.
Numeroși bloggeri au scris despre romanul meu sau mi-au luat interviuri.
În același an, în iunie, am fost invitat la Penmarc’h (Bretagne), la festivalul de „polar” Goeland masque, unul dintre cele peste 80 de festivaluri organizate anual în Franța și unde au participat peste 80 de scriitori.
Și pentru ca anul să se încheie „en fanfare”, în noiembrie am răspuns unei invitații venite de la Vienne (un orășel de lângă Lyon) unde am participat la festivalul Sang d’encre. Aici au fost „numai” 60 de scriitori.
De-abia am apucat să-mi trag sufletul și, la începutul anului 2015, a apărut în limba franceză Atac în bibliotecă (Qui veut la peau d’Andrei Mladin?). Traducător – același eminent Sylvain Audet. Lansarea a avut loc la Târgul de carte de la Bruxelles. Ziare, reviste, radiouri, televiziuni mi-au luat interviuri sau mi-au prezentat romanul.
Trebuie să menționez că prefața cărții îi aparține lui Claude Mesplede, „le Pape francais du polar”. A fost o onoare pentru mine să beneficiez de o astfel de introducere competentă în spațiul francofon..
În martie, la „Salon du livre” de la Paris mi-am prezentat și această carte la standul României.
Pentru două zile am dat o fugă la Lens, la festivalul PolarLens. Acolo am participat la o dezbatere pasionantă despre destinul literaturii polițiste, în compania lui Franck Thiliesz, un scriitor în vogă în Hexagon.
Desigur, și de această dată au apărut numeroase prezentări ale romanului meu și multe interviuri.
Interes au stârnit cărțile mele apărute în limba franceză și la „Salon du Livre des Balkans” de la Paris, unde am fost prezent în aprilie alături de scriitori din Turcia și Grecia.
Ceva s-a schimbat.
Nu mai sunt privit ca o curiozitate. Am fost acceptat cu multă prietenie de către confrații francezi sau de pe alte meleaguri. Și am început să am cititori și în alte părți ale lumii.
Cea mai bună dovadă – în noiembrie sunt din nou invitat la un festival (Noir sur la ville) în orășelul Lamballe.
Uneori mă gândesc cu amărăciune că toate acestea au venit prea târziu pentru mine. Dar imediat îmi zic că alții n-au avut norocul să le cunoască nici măcar la amurgul vieții.
În orice caz, am inaugurat niște drumuri pe care cei tineri vor păși fără să mai aibă sfielile mele.
Se instaurează o normalitate care ne-a fost până acum refuzată – aceea de a ne face știuți în lume și prin scrierile noastre cu suspans.
Fenomenul merită urmărit.