De ce o nouă revistă dedicată literaturii de suspans? De ce un vechi editor la o nouă revistă? De ce o rubrică A. R. Deleanu? De ce o rubrică scrisă de la distanţă? „De ce”-uri peste „de ce”-uri. Şi ar mai fi multe. Şi ar exista chiar şi răspunsuri la ele, unele mai uşor, altele mai greu de oferit. Dar poate există un răspuns care se potriveşte tuturor întrebărilor de mai sus: pentru că literatura bună îşi va găsi mereu, în orice condiţii, drumul către cititori, ca un nou pârâu care îşi sapă cu greu albia printre bolovani, erodându-şi calea către mare. Cei care au grijă de asta, în ciuda tuturor greutăţilor de orice fel, în ciuda piedicilor şi pizmelor, reprezintă mereu o mână de oameni care îşi sacrifică timpul dedicat celor dragi literaturii. Şi nimic nu-i poate opri.
Vorbeam de literatură bună într-o rubrică a unei reviste de literatură de suspans. Nu ştim – sau cel puţin eu nu ştiu – dacă ceea ce se produce în acest domeniu în România este literatură bună, dar ştim – sau cel puţin eu ştiu – că avem datoria de a afla. Nu e o muncă de descoperire, ci de şlefuire şi, abţinându-mă cumplit de la a nu aduce elogii aici, ştim cu toţii cine este primul artizan al muncii editoriale din domeniul literaturii de suspans româneşti ai ultimilor ani. A-l exila nu înseamnă decât a-l întări. Ei bine, s-a întors, fără să fi plecat vreodată.
De ce avem nevoie de literatură de suspans? În alte ţări nici nu e nevoie de o asemenea întrebare. E o evidenţă contabilicească uşor de contorizat. Da, „literatură de consum”, spun unii. Poate. Dar nu putem fugi la nesfârşit de bezna din noi, de temerile noastre profunde, de vină şi de foame de dreptate. Trăim prea puţin şi prost ziua ca să mai visăm mult şi bine noaptea. Avem nevoie de literatură de suspans. Escapism? Da, de ce nu? Dar literatura de suspans izvorăşte din – sau poate chiar în – mijlocul realităţii imediate. Răspunde viitorului incert şi trecutului îngropat.
Revista de suspans e un nou început. „Încă o revistă”, se va spune. Nimic nu e mai benefic în literatură decât concurenţa. E mult de lucru, dar, dacă vrem să ducem literatura română pe piaţa de carte din străinătate, nu cred că există una mai flămândă şi mai primitoare decât cea a literaturii speculative.
Am ocolit elegant, cred eu, motivele pentru care era nevoie de o nouă revistă, dar asta pentru că motivele nu-mi aparţin. Însă motivul de a scrie aici este unul personal: am încredere în oamenii din spatele acestei reviste. Literatura se naşte în izolare, în linişte, în solitudine – industria de carte se naşte în întâlniri, în colaborări, în respectul mutual, în grup, aşadar, ca o haită de lupi pe urmele căprioarei în vintrele căreia e scris ceea ce căutăm cu toţii.
Ce? Rămâne de aflat.
De ce? Pentru că nu avem de ales.
Pe data viitoare!
Al vostru,
A. R. Deleanu
Oxford, septembrie 2012
