Rodica Bretin are o activitate literară impresionantă: autoare a peste 20 de volume (de ficțiune sau dedicate fenomenelor stranii), traducătoare, membră a USR și a Fantasia Art Association din Cornwall (UK), câștigătoare a premiilor: „Cea mai bună proză străină” la Festivalul Internațional al Artei Fantastice (1996), „Volaverunt” la Festivalul de la Valencia Spania, (2001) și „Cel mai bun roman străin” acordat de Fantasia Art Association, (2005). Cele mai recente volume publicate sunt „Ecouri din tenebre” (Crux Publishing, 2016) și „Fortăreața” (Tritonic, 2016). Am avut bucuria să o cunosc personal la Romcon, după mai bine de jumătate de an de colaborare la RS, unde Rodica semnează rubrica „Viziuni și spectre”.
Ai debutat în urmă cu mai bine de două decenii, timp în care ai publicat numeroase volume și ai primit premii importante. Ce înseamnă scrisul pentru tine?
Un mod de viaţă, un Pact cu Eternitatea. Într-un cuvânt, totul.
Cum a fost primul tău contact cu literatura din perspectiva scriitorului?
Am debutat cu volumul de povestiri science-fiction Efect Holografic, la Editura Albatros. Când am văzut că nu am luat imediat Nobelul pentru literatură, mi-am dat seama cât de multe mai am de învăţat şi m-am apucat serios de lucru.
Experiența ta ar putea servi drept exemplu multor scriitori aflați la început de drum. Deci ce a însemnat acest„să te apuci serios de lucru”?
Dar a cititorului? Ce cărți și ce autori ți-au cultivat gustul pentru lumile fantastice pe care le descrii în textele tale?
Mentorul meu spiritual a fost scriitorul Vladimir Colin. Dar am citit imens, autori anglo-saxoni, francezi, sud-americani, români. Fiecare carte, dacă este bine scrisă, te învaţă ceva: cum să construieşti o intrigă interesantă, personaje deosebite, cum să adaugi o notă de umor dacă textul o cere, poţi găsi chiar un subiect pe care să vrei să îl abordezi dintr-un unghi de vedere personal…
Crezi în inspirație? Lucrezi la un text doar atunci când îți vine câte o idee sau, dimpotrivă, ai un program riguros?
Fără un program riguros, nu se poate vorbi de profesionalism. Un scriitor trebuie să aibă ceva important de spus, un mesaj la care să rezoneze orice cititor inteligent. Inspiraţia este un bonus, pe care nu poţi şi nu trebuie să te bazezi.
Scrii despre fenomene stranii, despre întâmplări extraordinare, documentezi cazuri paranormale, drept dovadă cele zece volume tematice pe care le-ai publicat (cel mai recent, „Ecouri din tenebre” a apărut anul trecut la Crux Publishing) și chiar rubrica „Viziuni și spectre” pe care o ai în RS. Ce te atrage la această lume misterioasă care, din când în când, interferează cu noastră?
Trăim într-un univers vast, fascinant, uneori terifiant. De ce să nu-l explorăm?
Fantasticul imaginat sau fantasticul ancorat în real? Ambele se regăsesc în opera ta, însă în care dintre cele două ipostaze te regăsești cel mai mult?
Câteodată, realitatea este dezamăgitor de banală şi trebuie cosmetizată ca să pară mai atrăgătoare şi să merite trăită. Alteori, se întâmplă lucruri care depăşesc cea mai debordantă imaginaţie, trebuie doar consemnate pe hârtie. Sincer, mă simt în domeniul meu în fiecare dintre ipostaze. Fără imaginaţie, cum să scrii literatură fantastică? Iar dacă nu eşti bine ancorat în real, cititorul nu va avea reperele necesare, îi va lipsi rampa de lansare spre alte universuri. Va considera totul o poveste, poate frumoasă, dar imposibilă.
Dacă ar trebui să alegi un singur volum din cele pe care le-ai scris, care ar fi aceasta și de ce?
Romanul Protectorii. Întotdeauna îmi iubesc cel mai mult ultima carte, cea la care scriu.
Dată fiind experiența numeroaselor volume pe care le-ai publicat, cum percepi literatura fantastică autohtonă față de celelalte genuri literare abordate de scriitorii români? Are aceasta mai multă căutare acum decât înainte? Sunt cititorii mai prezenți, mai implicați, mai receptivi?
Ar trebui să fie. Literatura fantastică este mai greu de scris decât cea main-stream, fiindcă nu copiază, ci re-crează realitatea.
Ce planuri literare ai pentru acest an?
Romanul Protectorii, un volum istoric, unul de povestiri din perioada începuturilor omenirii, o antologie de proză fantastică, un roman trilogie, la care sper să termin prima parte, apoi… Ideile mai vin şi pe parcurs. Întotdeauna îmi place să încerc ceva nou, fie că este vorba de subiect, gen literar sau chiar de domeniu.
Când zgomote ciudate încep să răsune în miez de noapte: ciocănituri în ziduri, trosnete, gâlgâit ca de apă prin ţevi goale, scârţâitul treptelor sub paşii cuiva nevăzut… Când uşile se trântesc singure, ferestrele se deschid fără vreo răbufnire de vânt şi filele unei cărţi uitate pe masă se răsfoiesc de la sine… Când ceşti şi pahare se fac ţăndări pe podea, lămpile se clatină ca la cutremur, statuete cad de pe rafturi, scaune se rostogolesc prin văzduh, sertare ţâşnesc din dulapuri şi sticlele explodează…
Iar apoi… Lucrurile neînsufleţite pornesc vânătoarea de oameni, mâini nevăzute se întind să-i apuce şi spirite rătăcite, răzbunătoare ori geloase prind glas, cerându-şi viaţa înapoi…
Fiindcă cei plecaţi în veşnicie se întorc câteodată – aşa cum i-am cunoscut, şi în acelaşi timp alţii: făpturi stranii, imprevizibile pe care cealaltă lume şi-a pus inexorabil pecetea.
Morţii rătăcesc printre noi – uneori ca nişte umbre sau contururi de ceaţă, alteori tulburător de reali. Şi dacă, deschizând uşa unei camere ne înfiorăm de o răcoare nefirească, dacă auzim, vedem şi simţim ce nu poate fi, înseamnă că nu am păşit doar într-o altă încăpere, ci într-o dimensiune a existenţei unde noi suntem străinii.
Scriitoarea Rodica Bretin, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Anglia) a publicat romane, volume de povestiri, antologii şi traduceri, printre care Efect Holografic, Şoimul Alb, Uriaşul cel Bun, Drumul fără Sfârşit, Cel care Vine din Urmă, Lumea lui Hind, Omul de Nisip, Fecioara de Fier – toate reprezentând ferestre spre alte lumi, imaginare şi totuşi posibile ca o alternativă a realităţii.
Ce se poate întâmpla atunci când o femeie din secolul XXI este absorbită într-un tablou înfăţişând o temniţă a Inchiziţiei? Când nisipul capătă amintiri, dorinţe şi trăiri omeneşti, când un automobil de epocă devine o capcană letală, când o grădină transformă în materie vegetală trupul fetei care îngrijeşte copacii, iar un conquistador trăieşte o iubire imposibilă, peste veacuri?
Volumul de povestiri fantastice Fortăreaţa ne introduce într-un univers straniu ce ascultă de legi proprii, în care prind viaţă lumi paralele, monştri născuţi din imaginarul colectiv sau din angoase individuale… O carte fascinantă prin evocările cinematografice, prin reconstituirea-frescă a istoriei lumii şi spiritului uman.
