O porţie de ger scandinav

Kristina Ohlsson — Reduşi la tăcere
Traducere de Petru Iamandi
Editura Univers, Colecția Enigma, București, 2014

 

Am vrut să citesc romanul Kristinei Ohlsson deoarece autoarea are experienţă în „branşă” şi mă aşteptam ca acest lucru să se reflecte şi în roman. Aşa a şi fost. Ohlsson a lucrat la Ministerul Apărării Naţionale din Suedia, la Ministerul Afacerilor Externe, la Serviciul Suedez de Informaţii, a condus departamentul antitero al OSCE şi este politolog expert în conflictul din Orientul Mijlociu. Impresionant, consider.

În romanul de faţă, primele pagini prezintă scena unui viol. Imediat, acţiunea continuă în prezent, mai exact în prezentul anului 2008, unde echipa de anchetatori aflată în subordinea inspectorului Alex Recht trebuie să rezolve nişte cazuri aparent simple, dar care devin rapid mult mai complicate decât se credea iniţial. Victima unui accident rutier cu fugă de la locul faptei este un străin care nu poate fi identificat. Un preot şi-a ucis soţia şi apoi s-a sinucis, după ce a aflat că una dintre fiicele lui a decedat în urma unei supradoze.

În paralel, ne sunt descrise întâmplările altor două personaje care, cel puţin la început, nu îşi găsesc loc în derularea acţiunii: primul personaj este un irakian care a aflat de o nouă modalitate de a emigra în Europa, mult mai ieftină decât traseele „clasice”. Ajuns în Suedia, descoperă că preţul mic şi facilităţile oferite de aceşti noi „binefăcători” sunt doar de faţadă, preţul real fiind mult mai mare şi de altă natură decât cea financiară.

Al doilea personaj misterios este o femeie, o turistă suedeză aflată în Thailanda într-un fel de misiune secretă. Aceasta descoperă brusc că cineva a început pur şi simplu să îi şteargă identitatea: rezervarea locului de avion pentru reîntoarcerea în ţară parcă nici nu a existat, adresa ei de e-mail a devenit nefuncţională, actele îi sunt furate, personalul de la hotel o tratează ca şi cum nu ar fi fost niciodată cazată acolo şi când, în disperare de cauză, apelează la ajutorul ambasadei, este acuzată de furt de identitate.

Toate aceste elemente disparate vor începe încet să formeze o singură imagine, unul din punctele comune care este tot mai prezent în toate aspectele cazului/cazurilor fiind o problemă socială de mare actualitate, cea a imigraţiei. Preotul ucis era un militant pentru drepturile imigranţilor şi obişnuise la un moment dat să acorde adăpost imigranţilor ilegali. Victima accidentului rutier era, la rândul său, imigrant… Lista continuă.

Autoarea evită ca romanul să devină un eseu politic, neinsistând asupra imigraţiei, legale sau ilegale, mai mult decât este necesar pentru rezolvarea cazurilor într-un stil poliţist clasic. Am apreciat acest aspect, precum şi un altul, de natură mult mai subiectivă: atmosfera romanului este una extrem de întunecată. Pe lângă iarna suedeză, cu nopţile ei lungi şi reci, la această atmosferă a mai contribuit şi altceva: absolut toate personajele se confruntă cu probleme personale. Fredrika Bergman, colaboratoarea civilă din cadrul echipei lui Recht, nu este privită cu ochi buni de către unii colegi, care consideră că aceasta îşi depăşeşte atribuţiile. În plus, este însărcinată şi are probleme sentimentale, fiind implicată într-o relaţie cu un bărbat mai în vârstă care este şi însurat pe deasupra. Alex Recht, inspectorul care conduce echipa, se gândeşte tot mai mult la motivul pentru care soţia lui se înstrăinează de el pe zi ce trece. Poliţistul Joar, cel mai nou membru al echipei, trebuie să facă faţă antipatiei evidente cu care este tratat de coechipierul său, Peder. Acesta, la rândul său, suferă din cauza unei căsnicii ratate şi face remarci vulgare pe care doar el le consideră a fi amuzante, ajungând în pragul unei acuzaţii de hărţuire sexuală. Şi mai trist este că Peder se consideră nedreptăţit, neînţelegând de ce „umorul” lui este greşit înţeles de toată lumea.

Cred că este singurul roman (sau, mai exact, nu îmi aduc aminte un altul) în care nu apare niciun element care să detensioneze puţin atmosfera: o glumă, o remarcă spirituală, o întâmplare amuzantă… Nimic de genul acesta. E o carte care, după ultima pagină, m-a făcut să mă simt bine că „am rezolvat” cazul, fiind însă conştient, mult prea conştient, că problemele nu s-au încheiat aici. Expresia „gust dulce-amărui” se potriveşte aici la perfecţie.

Citiţi-o când aveţi chef de acţiune poliţistă de calitate, nu şi dacă sunteţi deprimaţi.

Despre ROIS Roger

Roger ROIS a scris 37 articole în Revista de suspans.

Născut la 13 iulie 1973 în Oradea, Rois Roger s-a licenţiat în biologie şi chimie. A avut nenumărate joburi, printre care şi acela mai exotic de biolog la Grădina Zoologică Oradea. A colaborat o vreme şi cu editura Aquila şi cu studioul de traduceri Total Record. Actualmente este curator la Zoo Brașov şi traducător freelancer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *